Un rol elementar în dezvoltarea şi educaţia copiilor îl au, în aceeaşi măsură familia şi cadrele didactice. Rezultatele sunt mai rapide şi eficienta în momentul în care părinţii şi educatorii colaborează în favoarea copiilor.
Cu toate astea, majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între ei şi cadrele didactice, deşi ştiu cu toţii că dezvoltarea unei bune relaţii părinte – învăţător este esenţială şi vitală pentru buna dezvoltare a elevilor. Există cadre didactice care nu ştiu cum să comunice cu părinţii, cum să păstreze legătura cu aceştia, la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o şedinţă, acţiune şcolară, prefera să absenteze considerând acest lucru lipsit de importanţă.
Cum reuşesc părinţii să îmbunătăţească comunicarea cu cadrele didactice?
De obicei, părinţii şi cadrele didactice provin din medii de viaţă diferite. Aşa că nu ştiu ce atitudine să aibă. În acest caz, cel mai potrivit este ca învăţătorul să cunoască situaţia familiară, mediul în care copilul îşi desfăşoară activitatea. Poţi să-i ceri sugestii pentru activităţile pe care să le desfăşori în timpul liber împreună cu copilul, astfel încât să îi dezvolţi anumite capacităţi care îl pot ajuta atât în viaţa de zi cu zi, cât şi la şcoală. Gândeşte-te la talentul sau pasiunile pe care copilul le are şi consultă-te cu învăţătorul în această privinţă. Sugerează-i ceea ce crezi că ar putea să întreprindă pentru a-i capta atenţia copilului oferindu-i ajutorul. Pentru a avea o relaţie cât mai bună atât cu părinţii cât şi cu copiii, învăţătorul trebuie să ştie şi el ceea ce familia îşi doreşte pentru copil. De pildă, cum să implice familia în procesul de învăţare al copilului, cum să le vorbească familiilor copiilor, cum să comunice hotărârile familiei şi să respecte acţiunile întreprinse de aceasta.
A consemnat, prof. Daniela Semenescu
