6 – Tăierile sunt lucrări absolut necesare acestei culturi pentru menținerea vitalității și o rodire abundentă și de bună calitate.
6.1 –Tăierile de formare se aplică la plantare și în primii doi ani înainte de intrarea pe rod. La plantare se scurtează 1 – 3 tulpini după primii 3 muguri viabili de la bază, iar celelalte tulpini se elimină. În primăvara următoare se scurtează 5 – 6 tulpini mai viguroase la 30 cm, iar celelalte se elimină. Dacă planta nu are creșteri viguroase se aleg doar 1 – 2 tulpini mai mari iar celelalte se scot la cep și în luna mai se aleg 4 – 5 lăstari mai puternici și bine amplasați în tufă eliminându-i prin plivit pe ceilalți. În anii următori se aleg anual câte 3 – 4 lăstari bine amplasați la baza tufei, iar restul se plivesc astfel că la sfârșitul anului 5 în tufă să fie 15 – 18 tulpini pornite de la baza tufei și amplasate răsfirat pentru a asigura aerisirea acesteia. Pentru evitarea îmbâcsirii tufei nu se scurtează tulpinile iar din anul 6 se elimină anual de la bază tulpinile bătrâne ( în vârstă de 5 ani ) și anual se rețin în luna mai 2 – 3 lăstari noi astfel ca în tufă să fie permanent tulpini în vârstă de 1 – 5 ani și aceasta să fie menținută joasă și răsfirată.
6.2 – Tăierile de fructificare presupun eliminarea din tufă a ramificațiilor rupte, uscate, care îndesesc tufa sau sunt slab crescute căci acestea dau și producții mici. Tufa trebuie menținută mereu răsfirată.
6.3 – Tăierile de întinerire se aplică tufelor la care mai dau de la bază doar 2 – 3 lăstari care se rețin și se elimină toate tulpinile mai bătrâne de 3 ani. Tulpinile de 2 – 3 ani se scurtează la jumătate pentru a stimula ramificarea lor. În anii următori se aplică tăierile obișnuite pentru realizarea tufei și menținerea potențialului productiv.
7 – Forme de conducere a plantelor de coacăz negru:
7.1 – Tufa este cea mai utilizată formă de conducere și construirea ei tocmai a fost descrisă mai sus.
7.2 – Gardul fructifer necesită sistem de susținere ( spalier ) și este recomandată pentru bordurarea aleilor etc. Tăierile de formare, rodire și întinerire sunt identice cu cele descrise mai sus cu deosebirea că aici tulpinile nu de plasează circular la baza plantei, ci în plan pe rând și se conduc prin legare pe sârmele spalierului amplasate la 40 și 80 cm de la sol. Distanța între spalieri este de 8 – 10 m.
7.3 – Tulpina se realizează prin alegerea la plantare a tulpinei celei mai viguroasă și amplasată central care se scurtează cu 10 cm mai sus decât înălțimea la care dorim să pornească coroana. De obicei această înălțime este de 15 cm la tulpinile joase și 35 – 45 cm la tulpinile înalte. Toate celelalte tulpini se elimină. Coroana se formează prin aceleași tăieri ca și la tufă. Toți lăstarii de pe tulpină și sub coroană se elimină. Deoarece coacăzul are înrădăcinare superficială și plantele pot cădea se impune susținerea pe spalier sau tutore.
8 – Bolile coacăzului negru sunt:
8.1 – Făinarea – Spherotheca morsavae apare pe la jumătatea lunii mai ca pete albe pe dosul frunzelor și atinge maximum în august – septembrie când poate cuprinde toate frunzele și lăstarii. Frunzele se zbârcesc iar pâsla albă de pe dos se brunifică. Vârful lăstarilor atacați se usucă, frunzele cad prematur, iar plantele au creșteri mici. Practic toate soiurile cultivate sunt sensibile la făinare. Combaterea presupune tratamente începând din mai până în septembrie cu Topsin – 0,1 %, Benlate – 0,1 %, Karathane 25 – 0,1 %, Afugan – 0,1 % etc.
8.2 – Antracnoza coacăzului și agrișului – Pseudopeziza ribes este cea mai periculoasă boală a coacăzului căci provoacă defolierea plantelor și producții mici și de calitate slabă. Pe ambele fețe ale frunzelor apar pete de culoare brun-roșiatică care ulterior devin cenușiu-albicioase. Cu timpul petele se unesc, cuprind toată frunza și devin brune, iar frunzele cad începând chiar din iulie. Combaterea se face cu Topsin M 70 – 0,1 %, Fundazol 50 UP – 0,1 %, Dithane M 45 – 0,2 %, Captan 50 – 0,2 % etc, precum și prin igienă culturală (arderea frunzelor și menținerea tufelor aerisite).
8.3 – Rugina coacăzului – Cronartium ribicola – formează pe partea superioară a frunzelor pete galben-roșietice, iar pe partea inferioară pustule galben-portocalii care apoi devin maronii. Frunzele atacate se usucă și cad. Combaterea presupune tratamente imediat după recoltare, apoi la 10 – 12 zile al doilea și al treilea cu Dithane M 45 – 0,2 %, Captan – 0,2 %, Zineb – 0,4 %, Maneb 50 – 0,2 % și altele precum și igienă culturală.
9 – Dăunătorii coacăzului sunt puțini.
9.1 Sfredelitorul lăstarilor și al tulpinilor – Sesia tipuliformis atacă prin larve lăstarii și tulpinile când fructele dau în pârgă și nu se pot face tratamente chimice. Pătrund în ele, rod măduva și sapă galerii în care iernează. Organele atacate se usucă. În primăvară apar fluturii care depun ouăle pe lăstari. Combaterea presupune igienă culturală și tratamente la apariția fluturilor, la intrarea fructelor în pârgă și după recoltat cu Sintox 25 – 0,2 %, Carbetox 37 – 0,5 %, Zolone – 0,2 % și altele.
9.2 – Alți dăunători sunt: păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), păduchii de frunze (Aphis grossulariae) sau păianjenul (Eriophies ribis) care se combat cu aceleași tratamente.
10 – Recoltarea se face diferențiat în funcție de modul de coacere a boabelor în ciorchini.
10.1 – La coacerea simultană a boabelor în ciorchine recoltarea se face o singură dată.
10.2 – la coacerea eșalonată a boabelor în ciorchine recoltarea se poate face în 2 – 3 reprize, bob cu bob sau se așteaptă coacerea și a ultimelor boabe dacă nu se scutură cele coapte mai devreme și se recoltează o singură dată. Recoltarea înainte de coacere reduce cu o treime producția ,iar dacă se întârzie scade conținutul în vitamina C și acizi sau chiar se alterează boabele supracoapte.
Pentru gem se recoltează când boabele din vârful ciorchinelui nu sunt complet coapte, pentru sucuri sau congelare se culeg la maturitatea deplină. Recoltarea se face în ambalaje de 0,5, 1,0 sau 5 – 6 kg și se păstrează la rece. De regulă recoltarea coacăzului se face manual, dar au fost create și mașini de recoltat prin vibrare de către Anglia, Danemarca, Olanda sau Rusia. Un om poate recolta zilnic 40 – 60 kg.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
