Două veveriţe. Una blondă, cealaltă brunetă, la mine pe terasă. Terasa mea dă în vie şi via e urcată într-un nuc. Acum nucul e plin de nuci. Şi veveriţelor, mi-a şoptit mie un păun, le plac nucile. Nucile cu coaja subţire. Le iau în lăbuţe şi cu botişorul pătrund înăuntru de nucă şi le mănâncă miejii. Miejii de nucă… Dacă ar aştepta până se culeg strugurii, să fac oleacă de must, că miejii de nucă sunt buni cu must. Mie îmi spuneţi… Numai un pisoi tărcat se linge pe bot cu asemenea semnificaţie ca a mea, după ce mănânc mieji de nucă şi beau must.
Ei, dar veveriţele astea două, una blondă şi cealaltă brunetă erau cam ţaţe. Ca alea de la poarta închisorii după 10 ani de temniţă. Nu le mai ajungea pădurea şi veniseră la mine pe terasă. Eu le-am numit Tuti şi Tuţi. Şi le ascult. E o noapte cu lună plină şi un plăcut de toamnă caldă şi liniştită. Vântul abia adie dar aduce o boare caldă, de îmi vine să mă întind pe iarba încă verde şi s-o ascult cum creşte. Tuti, zice Tuţi, ai primit nucile. Cu zece în plus, cu zece… Nu ştii că anul trecut n-am avut şi noi măcar o nucă. Dar anul ăsta vin alegerile. De aia ne dau zece nuci în plus. Şi în continuare o să ne recalculeze nucile. Indiferent pe ce cracă stăm o să primim acelaşi număr de nuci. Şi începând cu 2005 o să primim nuci grele. O nucă de la anul o să facă tot atât cât 10000 de acum. Cred că în greutate. Taci soro, zice Tuti. Astea-s nuci goale, vin alegerile. Două veveriţe, la mine pe terasă. Una blondă, cealaltă brunetă. Auzi, domnule, două veveriţe de pe terasa mea care dă în câmpul cucuruzului aşteaptă recalcularea nucilor promisă în 2000 şi repromisă acum, în pragul alegerilor. Domnilor, dacă vedeţi cumva la secţia de votare veveriţe nu le lăsaţi, că votează cu baronii.
*Povestire din volumul Amintiri din Casa Amintirilor, în curs de apariţie.
Ion Căăruciu
