Cea dintâi manifestare a Cenaclului literar artistic al studenţilor de la Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu a avut loc. Gazdă: Palatul Culturii şi Centrul Judeţean al Creaţiei Gorj, instituţie cu care U. “C.B.” are un parteneriat fructuos de vreun deceniu pe etnografie, artă, cercetare, tezaurizare, comunicare, răspândirea fenomenului cultural şi refixarea lui “la sate şi oraşe”.
Moderator: scriitorul Ion Cepoi. Din partea Prefecturii a participat Sorin Arjoca. Prefectul Claudiu Teodorescu şi rectorul Moise Bojincă au transmis, telefonic, felicitările cuvenite. Au participat – şi au şi vorbit – pictorul Vasile Fuiorea, subsemnatul, Marius Turcitu, Puiu Hutium (cel din urmă despre colegul şi prietenul Decebal Crăciun). Publicul a fost select: George Drăghescu, Marin Colţan, Ion C. Gociu, Florin Văideianu, Daria Ionescu-Haidău, Viorel Surdoiu ş.a. Precizez că Florin Hutium şi Decebal Crăciun sunt studenţi în anul I la Sculptură, dar absolvenţi ai Picturii, în vara lui 2012, cu “patalama” în regulă şi încă obţinută în condiţii grele la Universitatea din Timişoara. Le sunt profesor şi mă bucur că le sunt alături. Pentru Hutium semiotica şi ostensiotica e deja “un moft”, iar Crăciun vorbeşte despre C.G. Jung ca un… specialist, opunându-i opera lui Freud. Florin Hutium şi Decebal Crăciun. Pictorul şi sculptorul ocupând împreună spaţiul. Care spaţiu, prin ostensiotica obiectelor implicită şi explicită, exprimă în formă mitopoetică metamorfozele Corpului orfic. Fie tablou, fie lucrare în lemn, cei doi artişti doresc a ne oferi modelul (inaccesibil) pentru că este fabulos, antropologic şi cosmogonic. Figurile stranii ale lui Decebal Crăciun nu sunt altceva decât fiinţele, dramatis personae ale artistului, pentru care acestea au dobândit un nou aspect în ochii săi, pe care suntem provocaţi să-l decodăm. Florin Hutium, columnistul din prima generaţie (mă refer la epoca lui Titu Rădoi), se comportă atipic, arhetipal, transcendental. Geometric vorbind, clasa peştilor e cea care se pretează cel mai bine infinitelor posibilităţi de încastrare a similitudinilor dar şi resuscitărilor miturilor fecundităţii şi ale procreaţiei. Aerul înlesneşte plasticianului postmodern relevarea onirismului profund al gândirii alchimice şi expresivitatea dublei imaginaţii materiale şi spirituale. În mâinile tânărului maestru, lemnul reinstituie forme de esenţă transistorică; le aşează sub un semn aparent, apă dar de fapt ele sunt rezultate ale unui proces de autonomizare a diferitelor câmpuri de producţie culturală şi metaculturală. Pe un palier strict simbolic, compoziţiile planeitare ale lui Puiu Hutium tind a se revendica din abstractosuprarealist dar imediat se autocorectează şi se reformulează ca postcubist-analitice şi/sau sintetice.Arhetipurile se prezintă ca nişte promisiuni ale trecutului, prezentul colorându-le după moda timpului văzut. Noţiunea prudentă şi atotocuprinzătoare a artelor vizuale admite o coexistenţă a limbajelor. Fără o minimă cultură plastică, arta contemporană este un limbaj hermetic.
Nota bene: Florin Hutium e preşedintele Cenaclului “Constantin Brâncuşi” al U. “C.B.” Târgu-Jiu, iar Decebal Crăciun – unul din vicepreşedinţi (secţia sculptură).
Ion Popescu-Brădiceni
