Ca urmare, combaterii anatematismei IV a Sf. Chiril unde pe bună dreptate, Tatăl este Dumnezeu şi Tată: Dumnezeu al Celui ce a fost în timpurile din urmă cu trupul din sămânţa lui David, iar Tatăl al lui Dumnezeu Cuvântul cel născut din El în chip vecinic şi fără de pătimire, calitate de Fiu păstrându-se şi mărturisindu-se numai în acest tip unic.
Căci cum am putea înţelege cuvintele ”Amin, amin zic vouă: mai înainte de a fi Abraam eu sunt?” (Ioan VIII, 58) sau: ”Toate prin el s-au făcut” (Ioan I, 3). Dacă, cuvintele ar rămâne nedespărţite va trebui oare să atribuim naturii celei din sămânţa lui David care a fost în timpurile din urmă, că este mai înainte de Abraam şi David şi că toate s-au făcut prin ea sau vom zice mai degrabă, plini de evlavie, că naturile rămânând neamestecate şi unirea fiind mărturisită nedespărţită cuvintele de mai sus trebuie atribuite, potrivit raţiunii naturilor unite, aşa cum am spus, unui singur Fiu, unui singur Domn şi unui singur Hristos, neadunându-le însă pe toate la un loc într-o singură natură, cum şi că dintr-un singur nume al naturilor se poate înţelege fiecare din ele din cauza desăvârşirii unirii, care este mai presus de înţelegere? Tot astfel ţinând seama şi de cuvintele: Nimeni nu s-a suit în Cer, afară numai de Cel ce s-a pogorât din cer, Fiul omului, care este în cer”(Ioan III, 13), sau ”Când veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte” (Ioan VI, 2), oare din numirea de Fiul Omului nu înţelegem şi pe Cel care este unit la un loc cu el în chip neamestecat şi nedespărţit? Căci cu toate că a fost numit Fiu al Omului din cauza naturii trupului celui văzut, care a fost luat de el, totuşi, după cele ce a săvârşit, el s-a arătat pe sine Dumnezeu. Şi iarăşi: Iisus Hristos prin care sunt toate” (Elisei II, 10) sau ”Iisus Hristos ieri şi azi şi în veci – este acelaşi” (Elisei XIII, 8). În combaterea anatematismei, nimeni nu ar putea mărturisi că Domnul nostru Iisus Hristos a fost pus în mişcare de către Duhul, ca un simplu om, ca un profet, sau ca un apostol. Cu toate acestea noi nici nu vom tăgădui şi nici nu vom şterge cuvintele apostolice, spuse cu privire la el, pentru natura trupului celui văzut, care grăesc: ”După lucrarea tăriei puterii lui, pe care a lucrat-o în Hristos, înviindu-l din morţi şi desfăcând durerile morţii” ( Efes. I,19-20). Sau iarăşi: ”înalţat cu puterea lui Dumnezeu” ( Fap.Ap.II,33) şi alte multe de felul acesta. Cu toate că acestea sunt zise cu privire la ceea ce se vede, nimeni nu ar putea îngădui să se spună că el este pus în mişcare fie ca un simplu om, fie ca un drept, fie ca un profet, sau un apostol. Dar noi nu vom şterge nici cuvintele dumnezeieşti şi nici nu le vom tăgădui, sau le vom anatemiza ca nişte neştiutori plini de defăimare, atunci când cuvintele acestea sunt spuse şi se referă la natura trupului, celui văzut, căci nu vom spune că el a fost pus în mişcare ca un om simplu, ca un drept, ca un profet sau ca un apostol. Căci el nu a zis: ”Acestea zice Domnul”, ci a vorbit întocmai ca un legiuitor: ”Iar eu zic vouă” (Matei V,22). (Urmează).
Preot iconom Alexandru Eugen Cornoiu
