Omul acesta, obligat de convenţii şi regulamente idioate înainte de 89, semna Constantin Dochianu. Poeziile sau poemele ori cărţile, primind şi premii literare sub acest nume. Abia, după ce-a scăpat de obligaţia, de sorginte iliesciană, de a merge civil în Piaţa Universităţii bucureştene, din 13-15 iunie ‘90, s-a apucat şi mai vârtos de scris.
Normal, nu se dezice de creaţiile antedecembriste, ca un emul ieşit din mantaua imensului poet Geo Dumitrescu, titularul rubricii Atelier literar. La care-a ucenicit ani de zile, şi pe când era student la psihologia Universităţii din Iaşii Marilor Iubiri. Pe acolo pe unde Eminul îşi plimba Bălăuca. Adică, s-a format în urbea Poetului Nepereche al Neamului Românesc. Anul trecut, mai puţin încercat de necazurile vieţii, Ion Căpruciu a participat la prima ediţie a Zilei Culturii Naţionale organizată de mine la Peştişani. Dimpreună cu alţi doi mari poeţi: Ion Popescu Brădiceni şi Iulian Olariu ot Motru. La toţi trei le-am simţit lipsa anul acesta, pe 15 ianuarie. Şi totuşi, trimiţându-mi nişte tablete-pamflete, botezate de subsemnatul „Note amare”, cu verb şi aciditate inspirate de publicistica lui Adrian Păunescu, pentru Gorjeanul, dimpreună cu un grupaj de poeme-balade, Ion Căpruciu fu prezent. Mi-am permis să citesc-recitesc vreo cinci dintre izbutitele Domniei Sale creaţii în versuri. Bag seama că mă lungesc şi-mi fuge timpul de sub picioare. Că-mi este un prieten drag se-nţelege. L-am sunat, la Bucureşti, şi i-am zis de succesul poemelor sale la selectul dar puţinul auditoriu. Cine mai are vreme de cultură? Că nici de mitinguri nu-şi prea găsesc oamenii timp. Deşi ar merita. Şi, apropo, în acea seară de 15 ianuarie, Ion Căpruciu nu sta locului. Adică la domiciliul său de bucureştean, după buletin, dar cu origini şi casă, dar ce casă, la Brădiceni. Unde-a găzduit Cenaclul de la Brădiceni, dar şi oaspeţii dragi ai celor 15 ediţii, dac-am socotit bine, ale Serilor la Brădiceni. A-i spune numai, de-acum banalul, La mulţi ani! Ar fi mult prea puţin. La dragostea sa de viaţă, de prietenie şi iubire de cei apropiaţi, şi nu doar de soaţa sa iubitoare, ar fi, cum spuneam, lipsit de imaginaţie şi zgârcenie de idei. La multe cărţi şi cicluri de Balade, Maestre!
Ion Predoşanu
