Ideea acestui mult prea mic grupaj de omagiere şi, din nefericire, comemorare a MARELUI GAZETAR şi a MARELUI POET – ADRIAN PĂUNESCU îmi aparţine. Ca şi acum un an, pe 5 noiembrie 2010, când sunt sigur că Sufletul său mare a luat drumul spre Ceruri, nu am plâns.
M-am închis în mine şi m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea sănătate şi putere să fac şi eu măcar o fărâmă pentru nemurirea celui care, după gazetarul şi poetul Niculae Stoian, mi-a fost adevăratul Maestru şi Profesor într-ale gazetăriei .La celebra revistă FLACĂRA, pe care a preluat-o ca redactor şef, la 19 februarie 1973, fiind o searbădă revistă ilustrată şi moartă, fără impact social-politic şi cultural dar a transformat-o într-un săptămânal viu. Adevărată lecţie de democraţie în acele timpuri grele, cu adevăr unic şi şcoală de gazetărie. Ce ajunsese la aproape o jumătate de milion de exemplare şi concura oficiosul „Scînteia”.
Nu am fost la ceremonialul înmormântării Domniei Sale, în luna noiembrie a anului trecut, la Cimitirul Bellu, ci împreună cu Ion Popescu Brădiceni am reuşit vreo patru pagini IN MEMORIAM. De data aceasta, mă sunase prietenul şi colegul mai mare Nicolae Arsenie, din partea familiei Păunescu – distinsa Doamnă Carmen, Ana Maria, Andrei şi Ioana Păunesc-Profirescu, să mă cheme la Bucureşti, spre a-l cinsti, povesti şi simţi aproape, adică între noi, colegii de la Flacăra creată de Redactorul Şef Adrian Păunescu. M-a reprezentat poeta şi publicista Maria Şerban Silivaş ea însăşi fostă colaboratoare a Marelui Dispărut. Iar eu şi amicii mei gorjeni îl vom rememora aici pe Gazetarul, Poetul şi Cetăţeanul care a fost şi rămâne în Panteonul Culturii Române de-a pururi.
Fie-ne iertată graba şi prea modestele rânduri. Deocamdată. Între altele, Adrian Păunescu a fost şi colaborator al Gorjeanului, ca editorialist şi MARE POET. Autor al unor imne închinate Domnului Tudor ori Coloanei Infinite.
Ion Predoşanu
