Douăzeci şi nouă august, ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de reculegere, zi tristă, zi de post, zi de doliu pentru creştini. Este ziua în care s-a făcut o mare fărădelege.Dar care a fost motivul pentru care Irod Antipa a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, care au fost împrejurările acestui eveniment? Irod Antipa, căruia îi revenea provincia Galileea, după moartea tatălui său Irod cel Mare, era un principe ticălos, crud, viclean şi desfrânat ca tatăl său.
Nenumăraţii principi ce datorau demnitatea lor îndurării împăraţilor romani obişnuiau să viziteze des pe împărat la curtea sa, din motive politice.
În timpul unei asemenea vizite, Irod Agripa zăbovea ca oaspete al fratelui său Filip, care dezmoştenit de tatăl său, trăia ca persoană particulară, la Roma. Aici, Irod Agripa se lasă prins în mrejele soţiei lui Filip (fratele său) şi astfel el o răpea ca drept răsplată pentru bucuroasa ospitalitate. Irodiada îi născuse lui Filip o fiică ajunsă la vârsta adolescenţei.
Irod Antipa promitea Irodiadei să o facă soţia sa şi voieşte a se despărţi de soţia legitimă, fiica principelui arab Areta.
Cu aceste întâmplări începea Irod un lanţ de evenimente nefaste, care se vor încheia cu detronarea lui ca rege, fiind exilat fără milă. Irodiada a fost de la început spiritul rău al casei sale.
Poporul se simţea insultat prin această căsătorie, iar cearta de familie se aprindea. Astfel, principesa arabă fugea revoltată, fără a aştepta despărţirea. Irod Antipa a reuşit să aducă la tăcere murmurul indignat al supuşilor săi. Însă mai era o voce care îi lovea conştiinţa sa, căreia el nu putea să-i impună tăcere. Era vocea lui Ioan Botezătorul! „Nu-ţi este îngăduit să ai tu soţia fratelui tău”, erau cuvintele aspre ale curajosului profet. Dar Irod nu vroia să o lase. Deci, îndemnat de Irodiada a închis pe Ioan şi l-a aruncat în închisoarea care se găsea sub palatul său. Dar nici acolo nu tăcea gura Botezătorului: „Nu ţi se cade să o ai pe ea şi să trăiţi în desfrânare, smintind poporul”, striga Ioan Botezătorul.
L-ar fi omorât Irod pe Ioan, dar se temea de popor, căci toţi îl respectau pe Ioan ca mare prooroc.
Principii ce imitau pe împăraţii romani risipitori, imitau ospeţele şi sărbătorile anuale pline de strălucire. Între altele, ei împrumutaseră şi obiceiul serbării naşterii. Astfel, Agripa pregătea un ospăţ pentru curteni, generali şi mai marii Galileii.
Spre sfârşitul ospăţului, când erau îndestulaţi de mâncare şi vin, Salomeea, fiica Irodiadei, conducea dansul expunându-şi frumuseţea ei tinerească. Ea plăcea lui Irod şi celor care erau la masă. Totul părea plin de veselie. Palatul răsuna de cântece şi jocuri. Iar zgomotul acesta se auzea până în cele mai de jos ale palatului, acolo în temniţa întunecată stătea în lanţuri Sfântul Ioan Botezătorul.
Irod se ridică în picioare, ameţit de băutură, şi-i zise Salomeei (fiica Irodiadei): „Cere de la mine orice vei vrea şi-ţi voi da chiar până la jumătate din averea mea”. „Ce voi cere mamă?”, a întrebat fiica pe ticăloasa ei mamă. „Nimic altceva decât capul lui Ioan Botezătorul”, a răspuns Irodiada.
Auzind aceste cuvinte, Irod s-a întristat, bucuria a pălit şi toţi au căzut pe gânduri.
Dacă i-ar fi rămas lui Irod numai o urmă de bărbăţie, atunci el ar fi refuzat indignat această pretenţie, că nu cădea sub litera şi spiritul jurământului său, căci nu se poate dărui viaţa altuia; sau ar fi putut declara că îl onorează mai mult să rupă jurământul decât să-l ţină. Totuşi, teama de cei prezenţi şi mândria dispreţuitoare au învins sentimentele sale.
Temându-se mai mult de batjocora oaspeţilor săi, el trimite îndată un slujitor în închisoare şi securea dobora capul celui mai mare dintre profeţi.
Călăul aşeză capul Botezătorului pe o tipsie şi îl dă lui Irod. Iar el cu spaimă l-a luat şi l-a dat fiicei şi aceasta mamei sale.
Astfel a trecut la Domnul Sfântul Ioan Botezătorul, cu moarte de martir, iar ziua în care a fost martirizat este zi de post, de rugăciune şi reculegere.
Pr. Ioan Cornescu
