-M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, dacă nu vă deranjează, pentru că am aflat despre relaţia tensionată cu fratele dumneavoastră, aş ori să discutăm deschis despre această situaţie, chiar cu unele amănunte despre ceea ce există în realitate!
-V.G. De acord, domnule director, chiar dacă am să prezint cu oarecare durere în suflet acest lucru, pentru că au trecut peste treizeci de ani de când sunt supus la presiuni şi trebuie să dau o serie de răspunsuri legate de situaţia respectivă!
– M.S.B. Întregul nostru interviu de astăzi, aş dori să-l prezentăm pe această temă, dacă nu vă supăraţi!
-V.G. Am să încep cu începutul, domnule profesor, pentru că după decesul tatălui meu, Gogonea ND Dumitru, în septembrie 1988, la începutul anului 1989, la insistenţele mamei Gogonea Janeta, am dat câte o declaraţie împreună cu mama la Notariatul doamnei Cezarina Ciobanu din Târgu-Cărbuneşti, pentru eliberarea unui certificat de moştenitor în favoarea acestui aşa-zis frate, prin care am devenit împreună cu mama renunţător la moştenirea tatălui decedat, un lucru extrem de periculos pentru mine, pentru că nu bănuiam intenţiile viclene şi parşive ale lui Gogonea Constantin! De altfel, madam cezarina avea obligaţia să mă atenţioneze că renunţarea la moştenirea din partea tatălui este o situaţie riscantă! Până la decesul mamei, în martie 2001, lucrurile păreau liniştite, cu mici hărţuieli din partea familiei lui Gogonea Constantin! Din păcate, după decesul mamei, când nimic nu îl mai putea opri din planurile lui parşive, aşa-zisul frate a declanşat infernul, ajungând până acolo încât să-mi facă proces ca să plătesc o sută de mii de lei, minţind cu neruşinare că numai el ar fi suportat cheltuielile la înmormântarea mamei, cu toate că preoţii au contrazis categoric acest lucru!
– M.S.B. Cum, domnule profesor, să facă un proces pentru aşa-ceva?
-V.G. Nu numai atât, în toţi aceşti mai bine de treizeci de ani, am avut peste ŞAIZECI de procese în care se intitulează unicul moştenitor al părinţilor mei, iar eu, trebuie să-mi fac bagajele şi să plec din Ţicleni! Domnule director, povestea e lungă şi înfiorător de mare, pentru că sub «cupola» primăriei din Ţicleni i s-au elliberat acte false cu nemiluita, funcţionarii de la primărie i-au creat rol care, de fapt, era rolul mamei, fără ca el să fie proprietar în curtea casei părinteşti! Aproape 25-30 de procese din aceşti peste treizeci de ani, mi le-a făcut pentru anularea titlului meu de proprietate! Numai despre aceste groaznice procese, am putea realiza un interviu «bombă», cum se spune!
– M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, cum aţi rezistat la acest asediu al unui pretins frate, care, din câte am înţeles, răspândeşte şi în prezent numai minciuni pe seama dumneavoastră, care sunteţi un om respectat şi de mare valoare pentru cultura şi învăţământul Gorjului?
-V.G. Numai credinţa în Dumnezeu m-a salvat, domnule director, pentru că e un individ fără copii, chiar dacă au înfiat un exemplar aruncat de către părinţii naturali în gara din Târgu-Jiu, un recidivist care a spart magazine, a furat de la ei din casă, a furat şi fură de pe unde se poate, nu are serviciu şi este de o violenţă ieşită din comun! Când întrece măsura la băutură, ţipă, înjură, ameninţă şi face tot felul de minuni! Dar, nu doresc să vorbesc mai mult despre «bucătăria» lor, pentru că am şi eu necazurile mele, am o vârstă respecatbilă şi mă preocupă mai mult problemele de sănătate!
,,În vremurile acestea în care totul se vinde şi se cumpără cu bani, mituirea şi ocultarea adevărului sunt la ordinea zilei”!
– M.S.B. Ştiu că mi-aţi spus că are fixate camere video asupra curţii dumneavoastră, senzori de perimetru prin care vă înregistrează ceea ce vorbiţi, cum e posibil aşa-ceva?
-V.G. Domnule profesor, Mircea Bădescu, aş scrie o carte faţă de care «azilele groazei» căminelor de bătrâni sunt doar nişte pagini întunecate, dar, în acest caz, vorbim despre întunericul minţii şi al bunului simţ! Vreţi să vă vorbesc despre talentul individului de a mitui o grămadă de persoane care sunt legate de cele peste şaizeci de procese? Am făcut întrebare la primărie, cum i s-a eliberat un «rol» pe numele său, atâta vreme cât nu este proprietar în curtea casei părinteşti! Răspunsul a fost stupefiant! Se făceau că nu ştiu nimic şi că ei nu au făcut acest lucru!
– M.S.B. În legătură cu camerele video fixate asupra casei dumneavoastră şi asupra curţii în care sunteţi proprietar, nu v-aţi adresat organului de poliţie?
-V.G. De mai multe ori am făcut acest lucru, domnule director, dar, totul «se spală» ca la Cooperativa «Alba-lux» sau la «Nufărul», pentru că în vremurile acestea în care totul se vinde şi se cumpără cu bani, mituirea şi ocultarea adevărului sunt la ordinea zilei! Multe, aş avea de spus, dintre cele mai întunecate şi mai ignobile, dar, pe parcursul dialogurilor noastre, poate va veni şi Lumina Lui Dumnezeu!
– M.S.B. Domnule inspector, pentru că mie îmi place să vă spun inspector, aşa cum şi dumneavoastră mă gratulaţi cu termenul de director, de ce nu faceţi sesizări la poliţia judeţeană, dacă poliţia din Ţicleni nu ia măsurile corespunzătoare? Mi se pare înfiorător să vă urmărească prin camere video, mi se pare un caz penal!
-V.G. Domnule Bădescu, sunt nevoit să-mi închid telefonul, ca să nu mă urmărescă prin GPS şi prin alte sisteme sofisticate de urmărire, derbedeul pe care îl intitulează fiul lor îmi pune lanterna noaptea în ochi în curtea mea, mă înjură de mama mea, la vîrsta mea venerabilă şi locuieşte în casa construită de către părinţii mei, acolo unde am crescu şi am trăit anii tinereţii!
– M.S.B. Cred că este cazul să vă adresaţi organelor de anchetă, parchetului şi comisiilor abilitate care să contracareze aemenea manifestări antisociale! Ceea ce mi-aţi relatat astăzi, pur şi simplu mă înfioară şi mă descumpăneşte, vă spun sincer!
-V.G. Doamnule director, am convenit ca să realizăm o serie de interviuri legate de viaţa mea, aşa că avem timp, cu Dumnezeu în sprijinul nostru, să elucidăm atâtea lucruri, pentru că sunteţi un om cu multă experienţă de viaţă!
– M.S.B. Aştept cu aceaşi nerăbdare următorul nostru dialog! (VA URMA)
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU
