La finele sesiunii generale a Societății Academice Române din 1871, Alexandru Odobescu a organizat un ospăț amical, la el acasă, la care i-a invitat pe membrii înaltului for academic. Lista de bucate a acelei prietenești mese era redactată ,,întocmai după sistema de latinizare totală a limbei românești”. Este vorba despre ,,Prandiulu academic” (“Prânzul academic”), 15 septembrie 1871, ,,o glumeață pagină literară”, antilatinistă, în care Al. Odobescu își exprimă opoziția sa față de tendințele negative în scrierea limbii române. O pagină cu accente ironice prin care critică curentul latinist.
În scrierile sale despre limbă, Al. Odobescu pledează pentru ca ideile să fie prezentate într-o limbă de toți înțeleasă, respinge abuzul de neologisme. Scriitorilor și traducătorilor le recomandă să aibă în vedere claritatea și demnitatea stilului, să scrie într-o limbă de toți pricepută.
În opinia lui Alexandru I. Odobescu, “Cărțile se scriu spre a fi cetite, și numai acele cetiri pot fi profitabile cetitorului, pe care el le înțelege și care, conținând idei sănătoase, prezentate într-un mod logic, sunt scrise într-o limbă de toți pricepută, de toți gustată, într-o limbă care nici dezgustă mintea prin formele și expresiunile ei pocite și înjosite, nici o ostenește prin a ei frazeologie nomoloasă și încâlcită, nici o spăimântă prin netrebuincioase și nejustificabile inovațiuni”.
Numai că unii critici de azi, făcând caz de cultism, se exprimă într-un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, ermetic, adesea neinteligibil.
Ca membru al Academiei Române, a făcut parte din comisia pentru revizuirea “Dicționarului Academiei” și a prezentat un raport în numele comisiei de revizuire, în sesiunea din 1877, în care, printre altele, menționa: ,,Și din toate acestea, să întocmim un inventar complet și rațional al întregii noastre avuții; să înființăm adevăratul Dicționar al Academiei Române, carele, precum s-a mai zis adesea printre noi, câtă să fie oglinda limbei din trecut până în prezent”.
La vârsta de 29 de ani, 1863-1864, tânărul Alexandru Odobescu se afla în culmea carierei lui de Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Sunt actuale celebrele cuvinte ale lui Al. Odobescu privind rolul școlii în cultivarea limbii române: ,,Datoria cea dintâi a școalei noastre este dar de a învăța limba țărei….Școala va întipări simțământul patriotismului în sânul tinerimei. Limba noastră a fost acum de șaptesprezece secoli paladiul naționalității române, fără dânsa, noi astăzi n-am fi. Dacă voim să mai fim și mâne și poimâne și mai apoi, să nu nesocotim limba noastră; să-i redăm pretutindeni, și mai ales în școală, locul ce i se cuvine, locul de frunte”. (Al. I. Odobescu, ,,Patriotismul în școală”)
Ca membru al Academiei Române, a combătut curentele etimologiste și puriste, în problemele limbii și a contribuit la impunerea ortografiei fonetice.
Constantin E. Ungureanu
