Prezentatorul Patrick McGuinness şi producătorul Kate Bland au fost la Târgu-Jiu şi la Hobiţa vineri, 15 septembrie a.c., în vederea realizării documentarului “A Column for Infinity” („O Coloană pentru Infinit”), despre Brâncuşi, Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” şi România, pentru postul de radio BBC Radio 3.
Kate Bland este producător la Cast Iron Radio and Recording Ltd., o companie independentă de radiodifuziune şi producţie audio din Londra, care este în asociaţie cu numeroşi producători, scriitori şi prezentatori experimentaţi. Clienţii au nume prestigioase: BBC, The Barbican, Hodder, Pushkin Press, Royal College of Art, Royal Society of Arts, Imperial War Museum, The Wellcome Trust, Camden Arts Centre, Copenhagen Youth Project an Salzburg Festival. Ea a produs numeroase (şi premiate) programe radio, seriale şi cărţi audio. A strâns laolaltă producători şi oameni de cultură de înaltă clasă, realizând proiecte majore de ştiinţă, artă şi muzică.
Prezentatorul Patrick McGuinness este critic, romancier, poet şi profesor de franceză şi literatură comparată la Colegiul St. Anne al Universităţii Oxford din Anglia. A publicat numeroase cărţi, a susţinut o teză de doctorat (având ca subiect teatrul francez) şi a obţinut mai multe premii importante. Primul roman al său, Ultimele o sută de zile, a fost nominalizat pentru Man Booker Prize, în anul 2011. Este o carte incitantă despre colapsul comunismului în timpul regimului Ceauşescu din România, unul dintre cele mai paranoice regimuri totalitare, care spiona vieţile private ale propriilor cetăţeni, ameninţând toate relaţiile umane. Protagonistul este un student englez din Bucureşti, unde McGuinness însuşi a trăit în anii premergători revoluţiei.
La Bucureşti, Patrick McGuinness şi Kate Bland s-au întâlnit cu poeta Ana Blandiana (prestigioasă prin opera sa, disidenţa anticomunistă, fondarea Alianţei Civice şi iniţierea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet), Ioana Vlasiu (doctor în istoria artei, fost director adjunct al Institutului de Istoria Artei din Bucureşti), Alexandra Croitoru (predă la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi a susţinut un doctorat cu o teză despre „naționalizarea” lui Brâncuși în România) şi Sorana Georgescu-Gorjan (care a condus redacția de limbi străine a Editurii Academiei, a publicat mai multe cărţi în domeniul creației brâncușiene şi este deținătoarea arhivei regretatului Ștefan Georgescu-Gorjan, autorul concepției tehnice a Coloanei fără Sfârșit).
Discuţia cu Ioana Vlasiu s-a centrat pe contextul politic din momentul ridicării ansamblului brâncuşian de la Târgu-Jiu (context analizat pe larg într-o comunicare a cercetătoarei în volumul „After Brâncuşi”).
Alexandra Croitoru s-a axat mai ales pe modul de receptare a figurii lui Brâncuşi în mediul cultural, social şi politic al României şi pe legătura artiştilor contemporani cu moştenirea maestrului.
Fiica inginerului Gorjan le-a prezentat oaspeţilor britanici documente şi fotografii legate de construcţia Coloanei fără Sfârşit, ca şi relaţiile dintre familia Gorjan şi Brâncuşi. De asemenea, le-a arătat albumul „Covorul oltenesc” de Al. Tzigara-Samurcaş, din care se poate vedea faptul că Arethia Tătărescu (care a reactivat atelierul de covoare olteneşti din Târgu-Jiu, obţinând cu ele numeroase premii la Paris, New York, Viena) a dorit o modernizare a fondului popular gorjenesc. Din acest punct de vedere Arethia Tătărescu era empatică cu Brâncuşi, a cărui operă are certe influenţe ale artei populare româneşti, aşa cum este de pildă cazul lucrărilor din cadrul Ansamblului „Calea Eroilor”, realizate în urma comenzii făcute chiar de ea, ca preşedintă a Ligii Femeilor Gorjene (iniţial către Miliţa Petraşcu şi apoi către marele sculptor).
Un alt punct de interes pentru realizatorii documentarului BBC a fost expoziţia „Atelier de front. Artişti români în Marele Război” de la Muzeul Naţional de Artă al României, unde au fost călăuziţi de Alina Petrescu, curatorul acestei expoziţii-eveniment care marchează contribuția artiștilor la procesul de formare a memoriei colective în legătură cu Primul Război Mondial (pe simeze sunt reunite peste 120 de lucrări ale artiștilor mobilizați în Primul Război Mondial, un loc aparte ocupându-l lucrările realizate de Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu, Oscar Han, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Cornel Medrea).
La Târgu-Jiu, Patrick McGuinness şi Kate Bland au fost întâmpinaţi de Sorin Buliga, consilier al Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi”, specializat în exegeza brâncuşiană (fost director al Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, cu teză de doctorat în estetica operei lui Brâncuşi şi autor al mai multor cărţi şi articole în domeniu), care i-a însoţit în permanenţă în periplul lor de-a lungul axului capodoperei brâncuşiene din Târgu-Jiu şi la Casa-muzeu „Constantin Brâncuşi” din Hobiţa, oferind informaţii pe larg despre opera maestrului, mai ales în ceea ce priveşte diversele interpretări ale lucrărilor ce constituie Ansamblul „Calea Eroilor”.
În esenţă, S. Buliga a explicat că Brâncuşi a fost un artist-filosof, cu o gândire mito-religioasă de sorginte arhaică şi tradiţională, care a preluat în noua sa artă simboluri sacre şi universale, mai ales din arta populară românească, cu origini neolitice, şi le-a dat un sens modern (a suferit şi alte influenţe „primitiviste”, în special din arta africană şi din arta şi metafizica indo-tibetană). Mai exact, Brâncuşi a preluat astfel de elemente folclorice româneşti, le-a transformat conform propriei sale viziuni şi prin procedee ale artei moderne, le-a relocat, le-a dat o denumire şi a creat astfel o nouă gândire asupra lor (procedeu folosit şi de dadaişti sub influenţa lui Marcel Duchamp, prieten bun cu Brâncuşi).
Unul din cele mai constante scopuri în arta sa a fost acela de a reprezenta ceea ce el numea „spiritul” din fiinţe, lucruri şi fenomene, ce ţine de sacru şi de lumea nevăzută. Astfel, Brâncuşi a reuşit să transmită sacralitate operei pe care a creat-o, aceasta fiind resimţită de către numeroase persoane, care i-au descris atelierul în termeni de „catedrală”, „templu” şi „sanctuar”. Chiar capodopera sa de la Târgu-Jiu (formată din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinită, dispuse pe un ax ce străbate oraşul de la vest la est şi îl include totodată), pare că alcătuieşte un uriaş templu, pe linia vechilor sanctuare din Egipt, India, Mexic, Stonehenge etc. Patrick McGuinnes a surprins foarte bine atmosfera spirituală pe care o degajă operele lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu, considerând că acestea sunt într-o strânsă corelaţie cu natura. Cu multă sensibilitate, a descris într-un mod original ambianţa din jurul celor trei lucrări monumentale ce formează ansamblul, transfigurându-l pentru ascultătorii BBC. În demersul său inedit şi interdisciplinar (critică, poezie şi artă), a ţinut cont de modul în care se întrepătrund liniile verticale şi cele orizontale ale peisajului în raport cu lucrările brâncuşiene, de felul în care cade lumina peste opere şi de umbrele formate în funcţie de momentul din zi (ce creează şi ele o impresie), de sunetele şi de mirosul ierbii şi al florilor din jur, de prezenţa oamenilor sau animalelor etc. Am asistat astfel la o modalitate completă de a percepe o realitate, interpretată în adâncimea ei printr-un filtru plin de sensibilitate poetică. Această nouă înfățișare lirică a lucrărilor brâncuşiene, în viziunea prezentatorului englez, are darul să reveleze noi sensuri ale acestora, nebănuite până acum.
La Hobiţa, la Casa-muzeu „Constantin Brâncuşi”, a remarcat frumuseţea ancestrală a acesteia şi a obiectelor ţărăneşti utilitare, faptul că unele case sunt neschimbate ca aspect de multă vreme (având încă stâlpi de cerdac de lemn), a descris atmosfera rustică plină de farmec a Hobiţei, dar şi faptul că nu există lângă casa-muzeu un chioşc unde s-ar putea bea o cafea, un mic magazin cu suvenire sau un spaţiu corespunzător pentru parcarea autocarelor cu turişti. S-a declarat mâhnit şi de aspectul dezolant al lucrărilor de artă distruse din zăvoiul de lângă apa Bistriţei (opere realizate în simpozioane de sculptură din anii ‘80).
Kate Bland este o profesionistă a acestui gen de înregistrări, ea încercând să surprindă cât mai bine nu numai dialogul dintre S. Buliga şi P. McGuinness (uneori în condiţii nu tocmai uşoare), în timp ce ei se plimbau de-a lungul axului „Căii Eroilor” sau în Hobiţa, cât şi ambianţa sonoră, ce conferă o anumită particularitate unui loc. A ţinut, de asemenea, ca dialogul dintre cei doi să fie adaptat mereu în sensul înţelegerii mesajului brâncuşian de cât mai mulţi ascultători ai postului de radio BBC, chiar cu preţul repetării şi reajustării unor idei sau secvenţe întregi.
Vizita unor profesionişti de talia lui Patrick McGuinnes (care cunoaşte foarte bine şi realităţile româneşti) şi Kate Bland, pentru a realiza un documentar plin de inedit şi de originalitate pentru prestigiosul post de radio BBC Radio 3 despre operele lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu, este un fapt notabil, care va fi consemnat fără îndoială în istoria radiodifuziunii europene.
Sorin Buliga
