În Duminica a 22-a după Rusalii (30 octombrie 2016), Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Părintele protopop Iulian Mărgineanu, în acordurile Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova a săvârşit în altarul de vară Sfânta Liturghie şi slujba de sfinţire a Bisericii cu hramul «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel» din Parohia Grui-Sohodol, comuna Baia de Fier, Protoieria Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, în prezenţa credincioșilor din comună şi din localităţile învecinate.
«Atât primăria, cât și Consiliul local, împreună cu toți credincioșii, vor fi mereu alături de biserică»
După cum s-a menționat în Actul de sfinţire, căruia i-a dat citire părintele protoiereu Iulian Mărgineanu, sfântul lăcaș a fost ridicat ca biserică de lemn în anul 1805, după care, mutându-se satul, a rămas în părăsire în secolul trecut, iar în anul 2008, piatra de temelie a bisericii actuale, ridicată pentru câteva case care au mai rămas în zonă, a fost pusă de către ÎPS Teofan, fiind începute și apoi finalizate lucrările actualei biserici de lemn, de o frumusețe aparte, cu pictură interioară pe pânză, printr-o inițiativă desăvârșită cu sprijinul Consiliului local și al fostului Părinte paroh și actual primar, Dumitru Turbăceanu, care au și primit cu acest prilej gramate chiriarhale de mulțumire din partea Mitropoliei Olteniei. Domnul primar a dat asigurări că atât primăria, cât și Consiliul local, împreună cu toți credincioșii, vor fi mereu alături de biserică la toate lucrările de care va mai fi nevoie, exprimându-se încrederea și speranța că în curând va fi sfințită și catedrala, deoarece se lucrează acum la pictură. Actualul preot paroh, Părintele Simeon Leonard Cărăușu a fost ridicat la rangul de iconom, ipodiaconul Ilie Boată a fost hirotesit diacon în Parohia Unirea 2, Protopopiatul Băilești, iar diaconul Petre Dragoș Ruică a fost hirotesit preot în Parohia Brănești, Protoieria Tg. Jiu Sud.
“Orice lucru pe pământul acesta are un început și un sfârșit! Nu poate să dăinuiască veșnic, nimic din ceea ce vedem noi”
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească adresat credincioşilor la finalul slujbei euharistice, Mitropolitul Olteniei a reiterat o serie de fapte de viață reieşite din Pericopa Evanghelică a Sfintei Duminici a 22-a după Rusalii, Pilda Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, arătând că minunata învățătură pe care Mântuitorul Iisus Hristos a dat-o Sfinților Apostoli și pe care Sfinții Evangheliști au consemnat-o și au înscris-o în Sfânta Evanghelie, ne descrie viața unui om bogat, viața unui om sărac, și apoi, sfârșitul omului bogat, chinurile lui în focul cel veșnic și fericirea celui sărac, care a știut să-I mulțumească Lui Dumnezeu, să se roage ca să ajungă în sânul lui Avraam. La începutul Evangheliei, 
Sfântul Evanghelist descrie, prin cuvintele Mântuitorului, această împrejurare, acest moment, această istorie, pe care Mitropolitul Olteniei a convertit-o într-o veritabilă lecție de viață, având în vedere faptul că: “Orice lucru pe pământul acesta are un început și un sfârșit! Nu poate să dăinuiască veșnic, nimic din ceea ce vedem noi! Oamenii se nasc, cresc, ajung la maturitate la o vârstă oarecare și apoi, după rânduiala Lui Dumnezeu, fiecare trece din lumea aceasta, în viața veșnică. Fiecare dintre noi, vom sfârși într-o zi, vom fi duși la groapă și sufletele noastre se vor duce înaintea Tatălui Ceresc, ca să primească răsplată pentru cele ce au lucrat în lumea aceasta. Cu alte cuvinte, lucrurile pământești ne însoțesc până acasă, prietenii și vecinii ne însoțesc până la mormânt, iar dincolo de mormânt, numai faptele bune sunt alături de noi, după care vom primi răsplată în viața veșnică. Deci, și Lazăr a sfârșit, și ne mai spune Sfântul Evanghelist, că de îndată ce a ieșit sufletul din trupul său, îngerii l-au luat și cu mare bucurie l-au dus în ceruri, în sânul lui Avraam. Căci bucurie mare se face în ceruri, ne spune Sfânta Evanghelie, pentru un credincios care iese din lumea aceasta, împăcat cu Dumnezeu, împăcat cu lumea, împăcat cu sufletul său și cu viața sa”, mai ales că de data aceasta, Sfântul Evanghelist ne pune să vedem și ceea ce se întâmplă dincolo de mormântul nostru, deoarece viața nu se termină cu moartea trupului, iar dacă cineva ar gândi că sfârșim numai de la despărțirea sufletului de trup, greșește amarnic, pentru că viața continuă mai departe!
“Sufletul nostru rămâne și poartă toată povara păcatelor sau ușurătatea fericirii veșnice”
Chiriarhul bisericilor de enorie și de mănăstire din Oltenia a dezvoltat prin alese cuvinte conținutul 
Pericopei Evanghelice, apreciind faptul că fiecare dintre noi murim numai cu trupul, pentru că niciodată nu murim cu sufletul, pentru că: “Sufletul nostru rămâne și poartă toată povara păcatelor sau ușurătatea fericirii veșnice! Sufletele drepților sunt ușoare și merg direct la Dumnezeu! Trec prin «vămile văzduhului», cum știm noi, când va fi cercetat sufletul de tot ceea ce a făcut în lumea aceasta, de aceea, trebuie să spunem că sufletele, după moartea aceasta pământească, nu mai mor niciodată! Deci, cea mai grea pedeapsă pentru un păcătos e veșnicia chinurilor! Nu se mai sfârșesc niciodată! Aici aștepți, te vindeci, mai iei medicamente, te mai îndrepți, mai trece timpul, și chinurile ori se mai însănătoșesc, dar, acolo, suferința și durerea sunt fără de mângâiere”, iar ceea ce putem înțelege din Sfânta Evanghelie este faptul că pe lângă aceea că bogatul este chinuit în focul cel veșnic, el are posibilitatea să-l vadă pe Lazăr. Deci, un lucru foarte important, pe care l-a accentuat Părintele Mitropolit, pentru că în viața pământească bogatul nu l-a văzut pe Lazăr, nici nu l-a interesat că e suferind și că nu are ce mânca, iar în lumea de dincolo i s-au deschis ochii, ceea ce înseamnă că după moartea noastră, ni se deschid ochii negreșit!
“Cât mai avem zile de trăit, să ducem viața în mod credincios, să ducem traiul nostru responsabil față de sufletul nostru”
În încheierea cuvântului său de aleasă învățătură duhovnicească, Înaltpreasfințitul Părinte dr. Irineu i-a felicitat pe toţi cei care s-au ostenit la zidirea bisericii, dar, e bine să nu uităm niciodată că lucrurile spirituale, lucrurile duhovnicești, acelea se «așează», acelea rămân «comoara» noastră, rămân tezaurul nostru de fapte bune, acele lucruri care ne însoțesc dincolo de mormânt, în viața cea veșnică, motiv pentru care: “Să luăm aminte că viața noastră este scurtă! Într-o zi, vom muri și vom trece «dincolo», iar dacă nu ne vom pregăti, vom ajunge precum Bogatul nemilostiv, în focul cel veșnic! Aceste cuvinte au fost rostite de către Mântuitorul Iisus Hristos și sunt adevărate! Așa cum se spune întotdeauna la Sfânta 
Evanghelie: «Adevăr adevărat grăiesc vouă!». Acest adevăr este esențial! Să ne silim, cât este cu putință, și cât mai avem zile de trăit, să ducem viața în mod credincios, să ducem traiul nostru responsabil față de sufletul nostru, să nu lăsăm sufletul nostru ca pe un sărac, deci, ca Lazăr, fără de haine, zdrențăros, fără de Spovedanie și fără de Împărtășanie! Să ne rugăm și pentru cei care au murit din lumea aceasta! Pentru strămoșii noștri, pentru că și ei, săracii, poate ca și noi, au uitat că au suflet și au amânat pocăința de pe o zi pe alta, până când Dumnezeu a luat sufletul lor și viața lor nu a fost pregătită! Să-i pomenim întotdeauna, ca și ei să se ridice din osânda lor în viața cea fericită, unde este dreptul Lazăr, în sânul lui Avraam! Mulțumim Lui Dumnezeu pentru această lucrare sfântă, felicităm pe toți cei care au contribuit la această zidire a bisericii, și cum spunem de fiecare dată în rugăciunea noastră, Dumnezeu să le răsplătească însutit și înmiit! Tututror, Dumnezeu să vă dea tărie în credință și în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, bucurie și împliniri, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
