Nu numai clima este un aliat natural al fermierului, când este folosită corespunzător, ci şi unele organisme şi microorganisme din sol. În majoritatea situaţiilor odată cu arătura trebuie introduse în sol şi importante cantităţi de materie organică vegetală ca rădăcini sau tulpini ale plantelor de cultură sau din flora spontană. Dacă acestea vor fi lăsate peste iarnă la suprafaţa solului degradarea, descompunerea lor va fi pe lângă foarte înceată şi prea puţin utilă fermierilor. Introduse în sol acestea vor fi prelucrate de o mulţime de animale existente aici, râme, insecte, rozătoare şi microorganisme dintre care cele mai importante sunt bacteriile nitrificatoare care începând cu lignina şi continuând cu celelalte grupe de substanţe componente ale materiei organice vegetale le prelucrează pe acestea şi restituie solului, din care sunt originare, pot participa la îmbogăţirea acestuia în humus, sursa fertilităţii naturale a solului. De asemenea, introduse în sol aceste materii îmbunătăţesc structura şi textura acestuia facilitând pătrunderea apei, aerului şi rădăcinilor în sol. Prin natura lor râmele, consumatoare numai de materie organică moartă din sol, o prelucrează prin tubul lor digestiv şi restituie solului, pe lângă faptul că săpând galeriile proprii în căutarea acesteia contribuie foarte mult la afânarea solului, la îmbunătăţirea însuşirilor fizice, şi nu numai, ale sale. Dacă arăturile vor fi efectuate toamna aceste vieţuitoare nu vor fi afectate de organele active ale plugurilor căci la data efectuării acestor lucrări ele sunt retrase adânc în sol pentru hibernare. Dacă arăturile vor fi efectuate primăvara, şi mai ales primăvara târziu, râmele sunt deja active în statele superioare ale solului, unde se află materialul organic şi deci vor fi afectate, distruse de organele active ale plugurilor, precum şi de aerul, dar mai ales de radiaţiile solare ce pătrund în sol. Aşadar ne ucidem poate cel mai important sprijin din sol oferit de natură în loc să beneficiem gratuit de ajutorul lui. Prin introducerea în sol a materiilor organice, odată cu putrezirea, descompunerea lor vor dispărea şi agenţii patogeni cantonaţi pe ele, mai ales ciupercile patogene. La suprafaţa solului aceste resturi vegetale sunt adăposturi foarte bune pentru multe specii de insecte şi ciuperci patogene împotriva vicisitudinilor iernii. Totodată arând toamna şi lăsând terenul în ,,brazdă crudă” adică foarte afânat, înfoiat, cu multe goluri în care va pătrunde apa, zăpada şi frigul care vor conduce sigur la distrugerea formelor de rezistenţă peste iarnă, spori, ouă, larve, pupe sau adulţi ale multor agenţi patogeni, se uşurează mult păstrarea la cote superioare a stării de sănătate a plantelor de cultură. Ogoarele de toamnă se execută obligatoriu cu plugul singur, fără grapă stelată tocmai pentru a facilita realizarea unei arături foarte afânată, înfoiată.
Natura nu minte niciodată! – Mihai Eminescu
Nu trebuie să ne sperie apariţia unor brazde oricât de mari, căci acestea vor fi sfărâmate de îngheţ–dezgheţ pe parcursul iernii. Reducând pe cale naturală rezerva din sol de agenţi patogeni se va reduce mult virulenţa, frecvenţa şi intensitatea atacului acestora şi astfel culturile fiind mai sănătoase vor produce recolte mai bogate şi de calitate mai bună şi se va reduce mult cantitatea de pesticide, produse artificiale, de sinteză, ce se vor aplica pe plante şi sol. În acest mod contribuim indirect la diminuarea poluării mediului înconjurător în general şi a solului în special. În marile goluri din arătura de toamnă se acumulează şi o cantitate mult mai mare de apă din precipitaţii şi printr-o simplă grăpare la zvântarea solului primăvara timpuriu se va păstra timp mai îndelungat această apă în sol. Unii fermieri consideră că arătura de toamnă este o cheltuială suplimentară când de fapt ea este doar o cheltuială anticipată extrem de profitabilă. Comparativ cu arătura de primăvară cea de toamnă aduce un spor de producţie de 10-15 %. Iată un alt motiv pentru efectuarea ei. Este bine de știut că aplicarea corectră a gunoiului de grajd presupunedistribuirea uniform a acestuia pe sol și încorporarea imediată a lui sub brazdă, numai la arătura de toamnă. Arând primăvara pentru însămânţările de primăvară nu se poate realiza nici un pat germinativ de calitate şi astfel este afectat negativ potenţialul de producţie al seminţelor folosite, dar şi efectul îngrăşămintelor chimice, de altfel tare scumpe, administrate. Să luăm ca exemplu cultura de porumb şi să schiţăm ,,un scenariu de coşmar” privind agrotehnica acesteia CASA – amplasăm cultura pe un teren împropriu, cu exces deseori stagnant de apă, cu multe resturi vegetale mari, uneori neîncorporate, o arătură de primăvară târzie, pe sol umed, neuniformă şi cu multe înfundături ale plugului. Patul germinativ va fi pregătit necorespunzător, cu mulţi bulgări şi la adâncimi variabile de la 0 la 12 cm. Adâncimea de semănat va fi şi ea extrem de neuniformă, de la 0 la 12 cm când de fapt pe terenurile noastre trebuie să fie de 5 – 6 cm. Practic, unele boabe vor rămâne pe afară şi vor fi distruse de soare sau consumate de păsările sălbatice iar altele vor fi incorporate la adâncimi chiar duble faţă de cele specifice şi cu siguranţă plantulele nu vor putea străbate un strat de sol atât de gros şi vor pieri înainte de răsărire. MASA – o vom ,,asigura” prin neîncorporare de gunoi de grajd sau de îngrăşăminte chimice, nici măcar cele 7 kg azot substanţă activă / to de resturi vegetale încorporate pentru stimularea nitrificării acestora, ci doar prin ceea ce asigură ,,mama natură” adică fertilitatea naturală a solului. RASA- o vor asigura boabele din pătul, când se ştie bine că la soiurile şi hibrizii aflaţi acum în cultură potenţialul de producţie scade cu 10 % în fiecare an ulterior hibridării. Dacă hibridul respectiv este şi unul tardiv, căci am auzit noi că dă producţii foarte mari, dar nu este adecvat zonei noastre, avem algoritmul total al risipei de fonduri şi rezultatelor mai mult decât nesatisfăcătoare. Acesta este exemplu perfect de ,,aşa nu”. Este uşor de înţeles că procedând exact invers decât în acest scenariu de coșmar rezultatele pot fi mulţumitoare. Iată de ce mă văd nevoit să insist din nou asupra efectuării ogoarelor de toamnă. Nu uitaţi că ,,cea mai proastă arătură de toamnă dă rezultate net superioare celei mai bune arături de primăvară”. Dar, când putem să intrăm pe teren pentru arat?. Academicianul Gheorghe IONESCU – ȘIȘEȘTI, fondatorul agriculturii moderne și cercetării științifice agricole, a sintetizat acest moment spunând astfel „pe ogor să intri când te primește el, dar să nu-l faci să te aștepte”. Bine, bine, dar cum știm că ne primește? Țăranul român, în înțelepciunea sa, a dovedit că luând un bulgăre de sol de mărimea unui ou de găină și lăsându-l să cadă liber de la înălțimea brâului pe un teren tare, de regulă pe drum, iar acesta se sparge și sfărâmă – este momentul potrivit pentru a purcede la arat. Orice alte manifestări ale acestui bulgăre sunt semne clare că nu este bine să intrăm pe teren pentru arat.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI