Motto: „Shakespeare nu trebuie citit, ci studiat, şi încă astfel ca să poţi cunoaşte ceea ce îţi permit puterile ca să simţi după el” – Mihai Eminescu
INEDIT
SHAKESPEARE – un poem de Miliţa Petraşcu
Shakespeare este un genial sadic. În scrierile
lui el a depistat RĂUL până la măduva oaselor
şi a creat un fond pentru virtute, dar care
la el niciodată nu a triumfat. E cerească, dar
nu parvine. Însă RĂUL are tot, absolut tot, în
puterea lui şi e mai mare decât dumnezeirea.
Shakespeare are darul flautului fermecat.
Salvarea rămâne însă privilegiul bibliei.
Shakespeare este deschizătorul drumului spre
absolut prin căi de paroxism ale RĂULUI.
A întrupat viziuni fantastice. A atribuit viciului
o logică implacabilă. El vine din mister şi
pleacă în mister desăvârşit.
Un pesimism catastrofal învăluie cercetările
despre Shakespeare. Câţi ani a avut când a
strănutat prima oară; sau câte trepte duceau
la casa lui şi din care treaptă s-a surpat
prima cărămidă? La care pagină a bibliei a
stăruit mai mult? El este unica întruchipare
a RĂULUI, cum niciodată n-a mai fost
şi nici nu va mai fi.
El este genialul sculptor al figurilor
înrădăcinate în iad. Actualizarea lor e
mutilă în vremea noastră devenind o inocentă
comedie, pe care realul Shakespeare ar trebui
să fie tălmăcit cu sânge de pe timpul
inchiziţiei. Noi n-am ajuns să trăim vremea
noastră. Aşteptăm un nou Shakespeare!
În ziua Purtătorului de Biruinţă, din luna aprilie, se împlinesc 400 de ani de la moartea celor DOI TITANI AI LITERATURII LUMII, Shakespeare şi Cervantes, purtători ai Biruinţei, ai Culturii Universale peste fluviul a patru secole.
Marelui Will, artistul plastic, sculptorul şi portretistul MILIŢA PETRAŞCU i-a închinat poemul mai puţin cunoscut, de mai sus.
Din fericire renumita elevă a lui Brâncuşi trebuie consemnată în acest an prin împlinirea a patru decenii de la moartea sa şi… opt decenii de la împodobirea Tg-Jiului cu sarcofagul de piatră albă închinat Eroinei de la Jiu, căzută pe câmpul de luptă în Războiul pentru Întregirea Neamului… recunoscător?!…
Sculptura Miliţei Petraşcu a fost executată cu doi ani înaintea operelor maestrului său, pe care l-a recomandat Arethiei Tătărescu pentru Ansamblul monumental închinat tot Eroilor despre care s-a vorbit mulţumitor de mult în ultimele luni.
Este păcat că această operă de artă, sarcofagul Eroinei, să fie neglijată de noi, aşa cum s-a întâmplat în ultima vreme…
Să nu uităm că printre enormele succese ale Miliţei Petraşcu se numără şi portretele personalităţilor de prim rang ale culturii române: Zamfir Arbore (în Chişinău, dispărut în 1940!), Liviu Rebreanu, Ion Voinea, Mihail Jora şi a renumitei actriţe de origine gorjeană, Elvira Godeanu, care s-ar cere reprodusă în apropierea teatrului ce-i poartă numele. Prin aceste portrete, sculptorul a urmărit „calitatea şi cultul formei primare, legate de spaţiu şi lumină şi chiar dominanta expresivă ce reconstituie atributele unei personalităţi”… (P. Comarnescu).
Înaintea operei funerare închinate Eroinei noastre, artista de origine basarabeană a executat la Constanţa Monumentul Eroilor Regimentului 13 Artilerie, înalt de trei metri.
La Tg-Jiu, sarcofagul are un postament cu trei trepte, pe care se află un basorelief ce prezintă SCENE din VIAŢA şi ACTIVITATEA MILITARĂ a Eroinei de la Jiu, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.
Basoreliefurile laterale prezintă un tablou cu copilăria Cătălinei în satul natal, apoi Eroina în Medalion, salutată de cercetaşii între care a făcut poze ca elevă de curs secundar.
Celelalte două feţe o prezintă pe Ecaterina Teodoroiu în război, pornind la atac cu plutonul şi momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâinile pioase de soldaţi.
În cele patru colţuri veghează patru femei în costume naţionale, ţinând în mână câte o mână de lauri.
Să nu uităm că osemintele au fost aduse din Moldova, tot la stăruinţa Arethiei Tătărescu…
Prof. Virgil Cercelaru
