Scurt Eseu – Despre natura vie şi arta însufleţită – ,,Am dorit să aleg această temă în ziua mea de naştere, pentru că are la bază un concept realist”!

Pentru că astăzi este ziua mea de naştere, am să vorbesc pe scurt despre natura statică, privită ca o operă de artă care descrie în principal subiecte neînsuflețite, obiecte obișnuite care sunt fie naturale (hrană, flori, animale moarte, plante, roci, scoici etc.), fie artificiale: (cărți, vaze, bijuterii, monede, etc.). Aceasta, în contrast cu natura vie şi arta însufleţită! Cu origini în Evul Mediu și arta greco-romană antică, pictura de natura moartă a apărut ca un gen distinct și o specializare profesională în pictura occidentală la sfârșitul secolului al XVI-lea și a rămas semnificativă de atunci. Un avantaj al formei de artă a naturii statice este acela că îi permite unui artist multă libertate să experimenteze cu aranjarea elementelor într-o compoziție a unui tablou. Natura moartă, ca un anumit gen, a început cu pictura olandeză din secolele 16 și 17, iar termenul englezesc natura statica derivă din cuvântul olandez ,,stilleven”. Picturile timpurii ale naturii statice, în special înainte de 1700, conțineau adesea simboluri religioase și alegorice legate de obiectele descrise. Picturile de natură statică împodobesc adesea interiorul mormintelor egiptene antice. Se credea că obiectele alimentare și alte obiecte descrise acolo vor deveni, în viața de apoi, reale și disponibile pentru utilizare de către decedat. Picturile cu vase grecești antice demonstrează, de asemenea, o mare abilitate în reprezentarea obiectelor și animalelor de atunci. Natura statică similară, mai simplu decorativă în intenție, dar cu perspectivă realistă, a fost găsită și în picturile de perete romane și mozaicurile descoperite la Pompei, Herculaneum, inclusiv motivul familiar ulterior al unui castron de sticlă cu fructe. Mozaicurile decorative denumite „emblemă”, găsite în casele romanilor bogați, au demonstrat gama de alimente de care se bucurau clasele superioare. De asemenea, începând din epoca romană, se utilizeaza craniul în picturi ca simbol al mortalității și al rămășițelor pământești. Aceste imagini vanitas au fost reinterpretate în ultimii 400 de ani de istorie a artei, începând cu pictorii olandezi în jurul anului 1600. O pictură Vanitas este un tip de pictură realizată de obicei în secolul al XVII-lea, în care subiecte redate pot fi fructele, ceasurile, florile. De exemplu, florile au fost folosite ca simbol pentru frumusețea care nu durează și se pierde în curând, iar ceasurile au fost folosite pentru a simboliza trecerea timpului. Picturile Vanitas au fost realizate meticulos, iar semnificațiile simbolice au fost ușor interpretate de oameni de orice clasă, deci nu a fost o pictură limitată la aristocrație (așa cum sunt cele mai multe picturi până în secolul al XVII-lea). Din acest motiv, a câștigat o popularitate masivă. Deci, tema aleasă şi despre care vorbesc este Natura Statică Vanitas. Este un gen de natură statică veche, care s-a dezvoltat pe teritoriul Olandei, în secolele trecute. Am ales acestă temă datorită ideii şi mesajului pe care îl exprimă o operă ,,Vanitas”. Elementele care alcătuiesc natura statică şi care lasă loc de contemplare privitorului, nu sunt alese de către pictor! Obiectele transmit mesaje realiste şi aduc aminte omului de fragilitatea şi preţuirea vieţii, aceasta fiind trecătoare şi cu un timp necunoscut de desfăşurare. Idei transmise prin elemente tip simbol, cranii, clepsidre. Totodată are la bază idei filosofice. Obiectele mai exprimă şi viziunea de vanitate, aroganţă, bogăţie sau diverse obiecte simbol din viaţa omului, stil de viaţă. Un tablou Vanitas, poate exprima viaţa unui om, prin elementele aduse în pictură, o întâmplare ce poate lăsa loc de presupuneri. Am dorit să aleg această temă în ziua mea de naştere, pentru că are la bază un concept realist, enigmatic, ce transmite idei privitorului. Pot spune şi că operele de acest gen ale pictorilor sunt frumoase, pictate detaliat şi realist, atent, iar, aceste tablouri ale artiştilor pot reprezenta o sursă de inspiraţie pentru mine.
Ana-Maria Alexandra GOGONEA, Licenţiată în arte vizuale, Facultatea de Teologie-Ortodoxă Craiova