Aşa cum am precizat, în ziua de 17 septembrie 2023, în Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a săvârşit slujba de resfinţire a Bisericii cu hramul «Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă» din Parohia Ţicleni, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, judeţul Gorj şi a oficiat Sfânta Liturghie în altarul de vară, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi care au încântat credincioşii prezenţi în curtea bisericii prin ţinuta şi concreteţea prestaţiilor duhovniceşti, pe o vreme, nici însorită, nici ploioasă, parcă potrivită sufletului şi aşteptărilor oamenilor prezenţi la slujbă! Datorită faptului că activitatea pastoral-misionară şi liturgică s-a desfăşurat în urbea mea natală şi chiar dacă sunt în aria spirituală a Parohiei Răşina II, m-am decis ca să prezint de această dată materialul scris în trei episoade, din motive care ţin, nu numai de spaţiul publicistic, dar, şi de frumuseţea cuvântului duhovnicesc de învăţătură al Înaltului nostru Ierarh, un cuvânt cum rar mi-a fost dat să ascult, mai ales că Arhieria sa a dezvoltat o adevărată disertaţie teologico-filosofică despre Sfânta Cruce şi despre semnificaţia acesteia în viaţa noastră pământească!
,,Este bine că nu uităm pe Dumnezeu, este bine că ne întâlnim aici cu toţii, este bine că ţiclenarii nu-şi uită strămoşii”!
După ce am văzut luările de cuvânt ale celor prezentaţi anterior, chiar cu observaţiile de rigoare asupra sincopelor oratorice, rog să nu se supere prea tare şi să nu privească pătimaş cei vizaţi de aceste observaţii, pentru că e normal ca în ceea ce facem şi gândim în această viaţă trecătoare şi în scaunele pe care ni le oferă anumite funcţii vremelnice, în ultima instanţă, cultura şi instrucţia noastră educaţională trebuie să ne ajute ca să ne apropiem de normalitate, chiar dacă vremurile sunt destul de tulburi şi anormalitatea a devenit o aventură paradoxală a faptului cotidian! Aşadar, în cuvântul său de protocol, domnul prof. dr. Gheorghe Nichifor, vicepreşedinte al Consiliului judeţean Gorj a spus următoarele: ,,Înaltpreasfinţia voastră, preacucernici părinţi, stimaţi credincioşi! Consiliul judeţean este prezent aici prin mine, pentru că preşedintele Consiliului judeţean nu este în judeţul nostru în clipa de faţă, şi sunt mandatat să încep prin a adresa mulţumirea noastră, a celor care suntem acolo, în instituţie, faţă de ÎPS sa, Mitropolitul Olteniei, faţă de primar, faţă de ceilalţi credincioşi care sunt aici, faţă de preacucernicii părinţi pentru această insistenţă, pentru această preocupare pe care o au tot timpul în vederea «ieşirii în faţă» cu instituţia care are în clipa de faţă, cea mai mare încredere a poporului român (sic!!)! Este bine că nu uităm pe Dumnezeu, este bine că ne întâlnim aici cu toţii, este bine că ţiclenarii nu-şi uită strămoşii, îi venerează prin astfel de manifestări! Mă uitam şi la vulturul eroilor, că şi-a pierdut în furtună o aripă, dar, sunt convins că o va reprimi, domnule primar, şi sunt convins că aripile credinţei vor fâlfâi în continuare deasupra localităţii dumneavoastră, deasupra judeţului, deasupra poporului român! Şi eu, din partea instituţiei, mulţumesc Înaltpreasfinţiei voastre, Părinte Mitropolit, vă asigur, în numele Consiliului judeţean, că vom fi împreună în multe asemenea momente! Doamne-ajută”, iar, în acest fel, reprezentantul unei instituţii judeţene, un cadru didactic respectabil a punctat o serie de aspecte interesante, mai ales faptul că biserica noastră dreptmăritoare se bucură de cea mai mare încredere în rândul românilor, pentru că încrederea în tot ceea ce se întâmplă şi se face astăzi constituie «călcâiul lui Ahile» al politicienilor care 
vin la biserică frisonaţi de apropierea campaniei electorale, tocmai pentru a căuta bunăvoinţa electoratului! Apreciez cu sinceritate observaţia domnului profesor Gheorghe Nichifor şi privirea îndreptată spre aripa frântă a vulturului de pe monumentul eroilor, nu doar pentru a pentru a evidenţia «fâlfâitul»…erorilor, dar, şi pentru a atrage atenţia că lucrurile ar putea să meargă mai bine în viitor!
,,Biserica este locul nostru de întâlnire cu Dumnezeu, dar şi cu strămoşii noştri! Suntem «copii» ai Bisericii şi suntem urmaşi ai strămoşilor noştri”!
Am decis ca să prezint aproape în întregime cuvântul de învăţătură duhovnicească al Mitropolitului Olteniei, pentru că de cincisprezece ani de păstorire arhierească, îl apreciez pentru cultura teologică deosebită, dar, şi pentru aplecarea spre cele trebuitoare omului de astăzi, dezvoltând o anume moralitate a conţinutului textului teologic pe baza principiilor teologiei dogmatice ortodoxe! Aşadar, la începutul cuvântului său de învăţătură duhovnicească, ÎPS Părinte dr. Irineu a pornit de la faptul că mai întotdeauna, momentele cele mai frumoase sunt acelea pe care le petrecem cu Dumnezeu, cu Creatorul cerului şi al pământului, iar, dacă stăm la rugăciune, dacă venim la sfânta biserică, nu doar la sfinţirea sau la resfinţirea ei, dar, şi la Sfânta Liturghie din fiecare duminică sau de la fiecare sărbătoare creştinească, dacă ne rugăm Lui Dumnezeu cu multă căldură sufletească, aceste momente le ţinem minte toată viaţa, şi nu numai, pentru că ele ne vor fi foarte folositoare la sfârşitul vieţii noastre, când vom trece în Împărăţia Lui Dumnezeu! În acest 
sens, Vlădica Olteniei noastre dragi, al Gorjului nostru «istoric şi pitoresc» a pornit de la faptul că: ,,Această sfântă biserică s-a zidit cu multă trudă şi osteneală de către înaintaşii noştri, Părintele Damian şi alţii care au fost înaintea lui, pentru că viaţa creştin-ortodoxă în această localitate este mult mai străveche, iar, mărturie stă biserica de lemn de lângă noi şi cimitirul plin de moşii şi strămoşii noştri! Deci, biserica este locul nostru de întâlnire cu Dumnezeu, dar şi cu strămoşii noştri, pentru că sufletul omului nu moare, nu piere, ci, numai trupul său îngropat în pământ, urmând ca la înviere sufletul să se unească cu trupul şi să fie împreună, să primească răsplată pentru faptele bune în Împărăţia Tatălui ceresc! Deci, biserica este această «Mamă» a noastră, care ne ajută pe fiecare în parte unde să ne rugăm Lui Dumnezeu şi ea ne conduce pe toţi la Tatăl Cel ceresc, pentru că acest rost i s-a dat bisericii, ca să protejeze, să ajute, să înveţe, să întărească pe fiecare dintre credincioşi, de la naştere, de la Botez, de la Spovedanie, de la Sfânta Împărtăşanie, de la cununie, şi în ultimul moment, de la înmormântare! Aşadar, cu toţii suntem «copii» ai Bisericii şi suntem urmaşi ai strămoşilor noştri! De aceea, preţuim biserica, mai mult ca oricând şi ca orice lucru din lumea aceasta, când spunem: «Cei ce iubesc biserica, binecuvântaţi vor fi de Domnul!». Şi, într-adevăr, binecuvântarea de la Dumnezeu se revarsă asupra noastră cu mult belşug, pentru că atunci când ne rugăm şi mai ales la sfinţirea unei biserici, Îl invocăm pe Duhul cel Preasfânt, ca să vină şi să sfinţească locul acesta, «Casa» aceasta, şi de aceea, îi spunem: «Casa Tatălui meu, casă de rugăciune este! Şi această Casă, Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, şi Duhul Sfânt a sfinţit-o!». În rugăciunile noastre, pe care le-aţi auzit de dimineaţă înaintea sfintei biserici, L-am rugat pe Atotputernicul Dumnezeu ca să aibă ochii deschişi către biserica aceasta, să aibă grijă întotdeauna de cei credincioşi! Să facă minuni prin sfinţii Săi în aşa fel încât cei bolnavi să se vindece, cei bântuiţi de duhurile necurate să se elibereze, cei întristaţi să se învoioşeze, cei fără speranţă, să-şi găsească nădejdea, şi toţi laolaltă să vină şi să afle de Dumnezeu, singurul sprijinitor, ajutător, şi «Doctorul» sufletelor şi al trupurilor noastre! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
