Astăzi, 22 octombrie, ca şi în ziua de 4 august, Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe cei 7 tineri în rânduială ostăşească, din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin, care erau fii de cetățeni cinstiți și mari, iar, Efesul a fost una din cele 12 cetăți întemeiate de grecii ionieni pe țărmul Asiatic al Mării Egee. În timpul împăratului Deciu (249-251), în toamna anului 249, a fost emis un edict de persecuţie generală a creştinilor, iar, Împăratul Deciu a venit în anul 250 în Efes şi a impus aplicarea imediată a Edictului. Între cei identificaţi ca fiind creştini, au fost şi cei 7 tineri pe care îi pomenim astăzi. Împăratul a încercat printr-un interogatoriu direct să-i determine să se lepede de credința creștină, însă, văzând că aceştia refuză, le-a dat un timp de gândire. Cei 7 tineri s-au retras într-o peşteră din muntele Ohlon, azi muntele Pion din imediata apropiere a Efesului. Cel mai tânăr dintre ei, Iamvlih, cobora din când în când în Efes pentru a cumpăra hrană şi pentru a aduce haine de schimb. Împăratul Deciu, întorcându-se în Efes, şi aflând că cei şapte nu au părăsit credința, ci, din contră s-au ascuns într-o peşteră din imediata apropiere a oraşului, a ordonat să fie zidită intrarea în peşteră pentru ca toţi cei 7 tineri să moară prin asfixiere şi prin lipsa hranei. Dar, timpul s-a scurs, aceste persecuții au încetat, iar, la conducerea imperiului au venit împărați creștini. După 372 de ani, în anul 622, când Imperiul Bizantin era condus de împăratul Heraclie (610-641), un anume Adolie care stăpânea muntele Ohlonului a luat pietrele cu care fusese zidită intrarea în peşteră şi a descoperit intrarea. Trezindu-se ca dintr-un somn de o noapte, cei 7 tineri l-au trimis ca de obicei pe Iamvlih să cumpere de mâncare şi pentru a mai aduce veşti. Foarte uimit de schimbările pe care le vedea în oraş, dar mai ales de bisericile şi crucile mari care stăteau la vedere, Iamvlih socotea că este într-un alt oraş, şi nu în Efes. Negustorii erau miraţi să vadă o monedă de argint atât de veche, cu chipul împăratului Decius pe ea, aşa încât l-au dus pe Iamvlih în faţa proconsului şi a episcopului, sub motivul că au găsit o comoară de demult. Realizând din convorbirea cu episcopul Ştefan, cel care păstorea cetatea Efesului în acea vreme, că nu mai trăieşte sub domnia lui Decius, Iamvlih i-a condus pe toţi cei de faţă la peşteră. Ajuns la peşteră, episcopul a găsit tăbliţele cu viaţa lor şi a dat laudă lui Dumnezeu pentru că în acest fel s-a arătat adevărul despre învierea morţilor. Chemat de către episcop, împăratul a venit şi el la peşteră, s-a închinat sfinţilor şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce le-a descoperit. Cei şapte tineri au mai trăit încă şapte zile, iar apoi au adormit întru Domnul, fiind înmormântaţi cu mare cinste de către întregul popor
Aşadar, să spunem rugăciunea celor 7 tineri din Efes: ,,Sfinţilor 7 tineri din Efes, care bine v-ați nevoit și cununa Împăratului Hristos ați dobândit, ne rugăm vouă, ca unii care multă îndrăzneală înaintea Domnului ați câștigat. Sfinților Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin, izbăviți-ne de lipsa somnului și puținătatea sufletului. Voi, care în vremea împăratului Deciu, prigonitorul, ați fost pregătiți să luați cununa muceniciei, mărturisind dreapta credință și împotrivindu-vă tiranului celui fără de omenie, însă, din rânduială dumnezeiască, peștera în care v-ați adăpostit nu v-a fost vouă mormânt, ci s-a făcut vouă sân al lui Avraam, în care ați dormit somn adânc mai multe sute de ani şi, ca nişte prunci ce se încălzesc la sânul maicii lor, nu ați suferit nicio stricăciune. Iar în vremea binecredinciosului împărat Teodosie, din încredințarea Mântuitorului și pentru adeverirea Învierii celei de obște, v-ați trezit și v-ați arătat oamenilor, dând mărturie despre puterea lui Dumnezeu, apoi ați adormit cu adevărat întru odihna cea veșnică. O, preaslăvită minune, încât pretutindeni oamenii o au cunoscut. Deci, și acum, când gânduri negre vin asupra noastră, văzând cum slăbim cu duhul și cum ne descurajăm din lipsa somnului, acestea ne rod și ne macină sufletește, ca un vierme neadormit. Grijile cele apăsătoare, ca niște ulii la pradă, ne covârșesc și nu mai știm ce sunt pacea și odihna încrederii în Dumnezeu. Știm că toate acestea pentru păcatele noastre sunt! Știm că, pentru puțina noastră iubire de Dumnezeu și de aproapele, în astfel de mâhniri se afundă sufletul nostru. Cu pocăință ne rugăm și cerem ajutorul vostru, Sfinților din Efes, somn binecuvântat și mângâietor, spre pacea sufletului și odihna cea trupească, dăruiți-ne! Izbăviți-ne din gândurile cele rele, iar cu cele bune ne insuflați. Scoateți-ne din grijile cele multe care ne macină și de singură grija mântuirii învățați-ne să ne ținem. Așadar, Sfinților ai lui Dumnezeu, prin ajutorul vostru, luminare și împăcare întru Hristos să găsim și cerul să îl dobândim. Amin”.
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ,Parohia Târgu-Cărbuneşti
