De cele mai multe ori, proza scurtă este pentru autor un preambul pentru viitoarele romane sau nuvele. Îmi place să cred că la fel se întâmplă și în cazul lui Nicolae Rădoi, mai tânărul meu coleg de altădată. Culegerea este foarte bine definită SCRÂNCIOBURI pentru că totul se întîmplă într-o continuă mișcare de „du-te vino” între bine și rău, între occident și orient, poposind inevitabil pe „plaiurile mioritice”. Apare parcă o nouă figură de stil – „alunecarea comparativ-antagonică” în timp și spațiu. Totul este îmbrăcat într-o bogăție de figuri de stil și tropi, o combinație surprinzătoare de mai multe elemente stilistice, frumos meșteșugite, într-un stil „rădoian”. Totul brodat pe bogăția de zicători „de la lume adunate și iarăși la lume date”, vorba poetului, sporind interesul cititorului. Depersonalizări, personificări neașteptate bucură imaginația cititorului și îl îndeamnă la reflecții nebănuite. Umorul mascat, uneori <râsu’-plânsu’>, răspândit în întâmplările, în mare parte „déjà vu, déjà vecu”, trezesc interesul cititorului, stârnindu-i curiozitatea. Aș putea numi autorul INIȚIATORUL „povestirilor-idei fulger și a „povestirilor-etos”, în care satira este ridicată la sarcasm, mai ales când este vorba despre politica actuală și de „politrucii” ei. Culegerea este un „buletin de știri de ieri și de azi, de pe mapamond”, străbătut de un aer de fabulism, care trimite cititorul la o analiză psiho-socio-politică, sporind apetitul pentru lectură fără întrerupere, ceea ce se întîmplă din ce în ce mai rar. Doresc SUCCES în continuare talentatului scriitor.
(O analiză nevinovată, scrisă de profesor VALERICA IVAȘCU din ORĂȘTIE, asupra volumului de proză SCRÂNCIOBURI, ediția a doua)
