Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – «INVIDIA CELOR DE LÂNGĂ TINE» – ,,Invidia stă ascunsă adânc în inima oamenilor precum o viperă în stânca sa”! (Honoré de Balzac)

O abordare care conduce mai mult decât orizontul unei perspective filosofico-morale înseamnă a trece dincolo de cadrul unei analize pretins teoretice asupra termenului de «invidie», prin depăşirea conotaţiei potrivit căreia invidia este un sentiment de părere de rău, de necaz, de ciudă, cauzat de succesele, calitățile sau situația bună a unei alte persoane din jurul nostru! Orice s-ar spune, invidia înseamnă lăcomia, dorința interioară pentru ceva posedat sau afișat de o altă persoană, asociată cu durerea însoțitoare că invidiosul nu are acel ceva în profilul său. Desigur, privită ca o experiență emoțională complexă, invidia poate consta din multe elemente care seamănă în suflet anumite sentimente de inferioritate şi chiar de rea voință față de persoana invidiată, reacţiile fiind văzute ca nişte resentimente! Când o persoană se dovedeşte invidioasă, acest lucru se datorează unui anumit grad de nemulțumire față de sine, dar, care nu se recunoaşte pe deplin ca o formă de autocunoaştere corectivă. Altfel spus, invidia apare atunci când o persoană crede că a avea ceea ce are altcineva, poate să o conducă la propria fericire! În acest fel, invidia presupune, de cele mai multe ori, un anumit fel de dorință ca o altă persoană să nu aibă obiectul sau calitatea invidiată. Se pare că invidia rezultă din factori predominant interni, mai mult decât din factori externi. Sunt multe șanse ca o persoană să experimenteze sentimentul de invidie, atunci când are o stimă de sine mai scăzută sau crede că îi lipsesc anumite calități, indiferent de ceea ce posedă de fapt. Cu alte cuvinte, o persoană are mai multe șanse ca să invidieze oamenii care sunt apropiaţi ca: sex, vârstă, clasă, educație sau ocupație, mai ales că vârsta unei persoane poate influența covârşitor manifestarea invidiei. Un studiu recent a evidenţiat faptul că adolescenții și adulții tineri sunt mai predispuși ca să fie invidioși, decât adulții de vârstă mijlocie sau de vârstă mai înaintată!

,,Observ că ai început să strălucești! Te-aș sfătui ca în viață să te ferești de strălucire, pentru că astfel îți vei face mulți dușmani”!
Pentru a ilustra într-un mod elocvent starea de invidie şi accepţiunea malignă a unui astfel de sentiment, vom exemplifica acest lucru prin spusele vrednicului de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu Anania, care în textul sugestiv intitulat: «INVIDIA CELOR DE LÂNGĂ TINE», mărturiseşte următoarele: ,,Voi începe, nu cu un citat dintr-o carte, ci cu o amintire personală. Eram tânăr, și mă aflam odată în redacția Revistei «Gândirea», care era condusă de marele profesor de teologie și scriitor, poetul Nichifor Crainic. Am avut o conversație cu el – el profesor universitar, eu atunci un începător – și în cursul acestei conversații, mi-a spus o vorbă: «Eu cred că cea mai mare suferință a noastră, a oamenilor este aceea de a ne suporta unii pe alții», după care nu am făcut nici un comentariu, dar mintea mea tânără a înregistrat această vorbă de care aveam să-mi aduc aminte de mai multe ori în viața mea! Altă dată, mă găseam într-o adunare destul de numeroasă! Era o masă festivă și au avut loc niște schimburi de replici în versuri, niște epigrame, între mine și cineva care mă provocase la acest schimb, săgețile fiind încrucișate unul asupra celuilalt, și s-a întâmplat ca eu să recoltez un succes mai mare și să am mai multe aplauze din partea auditoriului. Către sfârșitul mesei, bătrânul și înțeleptul Mitropolit Tit Simedrea, fost ierarh al Bucovinei pe vremuri, m-a luat deoparte și mi-a spus confidențial: «Observ că ai început să strălucești! Te-aș sfătui ca în viață să te ferești de strălucire, pentru că astfel îți vei face mulți dușmani!», și n-am știut ce înseamnă treaba aceasta, dar a trebuit să-mi dau seama mai târziu ce înseamnă treaba aceasta, pentru că Dumnezeu mi-a dat pe seamă foarte multă suferință, foarte multe nenorociri, foarte multe necazuri, prigoane și ani de închisoare, dar foarte rar s-a întâmplat să găsesc pe cineva care să mă compătimească sau să-mi plângă de milă! În schimb, în viața mea, de câte ori am avut reversul, adică un succes, fie literar, fie bisericesc sau de altă natură, m-am pomenit că se face un fel de zid izolator în jurul meu, și atunci mi-am zis eu mai târziu, că noi avem foarte multe păcate, pe care le știm, le avem pomenite prin cărțile noastre de slujbe, dar este unul, un păcat pe care îl băgăm în seamă mai puțin: INVIDIA! Pentru că de multe ori ne întrebăm: de ce m-o fi urând acest om, că nu i-am făcut nici un rău? Nici măcar nu m-am ocupat de el, nu intră în raza preocupărilor mele și totuși mă vorbește de rău, mă înțeapă, scrie în ziar împotriva mea, ce-o fi având? Și nu-ți dai seama că singurul tău păcat față de el și față de alții este acela de a fi mai bun decât el sau decât mulți alții! Alt păcat mare! Aceasta se întâmplă și în anii de școală, iei note bune, devii premiant pe merit, pentru că tu înveți, pentru că muncești, pentru că nu pierzi vremea și dintr-o dată simți că jumătate din clasă te invidiază. Dar, nu invidia în sensul bun al cuvântului, o invidie pozitivă, invidiezi pe cineva că și tu ar trebui să-l ajungi din urmă, îți dai seama că ești mai în urma lui și că va trebui să-l ajungi, dar există invidia distructivă care te macină, care te roade ca un vierme și care practic ți-l face dușman fără ca el să-ți fi fost dușman și începi să-l urăști!

,,Nu este important că pleci, important e să te întorci”! ()
Hai să ne aducem aminte că prima crimă din lume s-a datorat invidiei! Este crima lui Cain care l-a ucis pe fratele său Abel! Nu-i făcuse nimic Abel – erau fii lui Adam, printre primii oameni, deci, înainte de potop, înainte să se fi înmulțit lumea pe pământ, cu mult înainte de a fi intrat păcatul în om – și totuși Cain l-a tras deoparte în câmp pe Abel și l-a omorât pentru ca să nu aibă martori. De ce? Pentru că amândoi îi aduseseră Lui Dumnezeu jertfe, și fumul jertfei lui Abel se ridicase slobod, liber la cer, adică jertfa era bine primită de către Dumnezeu, în timp ce nu era același semn pentru jertfa lui Cain – care era agricultor – și din cauza aceasta, Cain a prins ciudă pe Abel! Deci, l-a ros invidia și l-a ucis. Hai să luăm un exemplu din literatura noastră populară! Toți cunoașteți balada «Miorița», în care cei trei ciobani, doi s-au hotărât ca: «Pe la apus de soare/ Să mi-l omoare pe cel moldovean!». Da, de ce să-l omoare, ce aveau cu el? Nimic altceva decât că acela avea: «Oi mai multe,/ Mândre și cornute, /Și cai învățați,/ Și câini mai bărbați», iar, asta era toată vina lui, tot păcatul lui. Era puțin mai bogat, și era mai bogat pesemne că era și mai harnic, mai chibzuit, mai deștept, mai inteligent și cei doi l-au omorât! Să ne iubim vrăjmașii, și să nu ne mulțumim cu sentimentul reciprocității, adică, să fac bine celui ce mi-a făcut și mie bine, ceea ce mi se pare că este foarte frumos, o gândire socială, este familiar, este normal să gândim așa. Ne spune Mântuitorul Hristos ca să-i iubim pe vrăjmașii noștri! E foarte greu să-ți imaginezi măcar că poți să-l ierți pe vrăjmașul tău care te-a urât şi care ți-a făcut rău. […] Vreau să spun că mi se pare un lucru imposibil, dar iată, totuși, că Mântuitorul Hristos ne dă niște temeiuri, spune așa: dacă te supără fratele tău și ți l-ai făcut dușman, te supără într-un fel și chip! Iar, prima treaptă este să ai o conversație între el și tine, între patru ochi, și să-l întrebi așa, prietenește: Omul Lui Dumnezeu, ce ai cu mine, că nu ți-am făcut nici un rău? Sau dacă ți-am făcut vreun rău, te rog să mă ierți, sau dacă nu mi-am dat seama, acum, fă-mă să devin conștient că am greșit, și te rog să mă ierți! Şi dacă nu ți-am făcut nici un rău, atunci, aș vrea să știu și eu, ce ai cu mine? S-ar putea să mă lași în pace? Ca să rămânem în bune raporturi!”, iar, în felul acesta, Mitropolitul Bartolomeu Anania, cu numele său de mirean, Valeriu Anania, ne oferă unul dintre cel mai pilduitor exemplu că boala invidiei este cauzată, nu numai de dorința de a avea avantajele celorlalți, ci de sentimentele de inferioritate și frustrare prilejuite de lipsa lor în noi înșine, pentru că în mod paradoxal, evitarea invidiei și teama de a o trezi în alții, ne împiedică să ne atingem întregul potențial moral şi conţinut profund uman! Invidia îndepărtează prietenii și aliații, chiar temperează invizibil, înfrânează și subminează vizibil, chiar și relațiile cele mai apropiate și intime dintre oameni. În timp, angoasa și amărăciunea acumulate pot da naștere la probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea, pot duce la insomnii, probleme de sănătate fizică, infecții, boli cardiovasculare și cancer, deci, oamenii pot fi afectaţi maladiv de propria lor invidie!
Profesor dr. Vasile GOGONEA