Satele de pe Valea Blahniţei, sate cu oameni gospodari şi aşezaţi, mai sunt renumite şi datorită unor mari dascăli, învăţători şi profesori ca: Damian şi Sofia Voichiţoiu, Ioniţă Şomăcescu, Ion Stăiculescu, Nicu Popescu, Gheorghe Prandea, Rozica Stăiculescu, Maria şi Victor Ciudin…
Dar, dintre toţi aceştia, care de mult au trecut în lumea celor drepţi, în lumea de dincolo, un loc aparte l-a ocupat familia de învăţători, Maria şi Victor Ciudin. De ce?
Mai ales că datorită strădaniei şi vocaţiei acestor apostoli de neam, de pe meleagurile satului Colibaşi, şi-a luat zborul cel ce avea să devină unul dintre cei mai mari critici literari – Pompiliu Marcea (1928 – 1985). Marele noroc al lui Pompiliu Marcea a fost întâlnirea cu această minunată familie de învăţători, Maria şi Victor Ciudin, ce au venit ca dascăli la Colibaşi, dintr-un alt sat istoric, Pojogeni. Întâmplarea a fost ca soţul meu, profesor Voicu T. Teodor, să pună mâna pe o parte din corespondenţa dintre aceşti mari învăţători, Maria şi Victor Ciudin, oferită cu amabilitate de ginerele lor! Din această mică arhivă, în acest microeseu psihopedagogie, nu voi insera decât o admirabilă şi profundă scrisoare a Mariei Cioplea către Victor Ciudin, viitorul soţ, ce datează din 20 februarie 1934, cu plecarea din satul Colibaşi! Ceea ce este uimitor, în această scrisoare, este stilul, ortografia şi mai ales sensibilitatea şi respectul interuman, ce ne lipsesc astăzi atât de mult!
Redau fragmente din această scrisoare, a unei dăscăliţe de excepţie, către un dascăl extraordinar, pentru ca noi, cei de astăzi, intelectualii sec.al XXI-lea să avem ce învăţa.
„Victore,
«Gândul îmi sboară-n străinătate La tine, căci eşti departe»!…
Vremile de astăzi mă apasă aşa de tare, pentru faptul că, sosirea zilei de 15 l.c. (luna curentă), când aşteptam cu răbdarea lui Crist, sosirea veştilor frumoase dela tine, care să-mi recomposteze sufletul, asupra căruia ai constatat predomină la finit scepticismul ce s-a agravat prin faptul că tu, ai găsit că este bine să-mi procuri cât mai puţină hrană sufletească (şease sau opt rânduri scrise într-o lună, aproape într-un cupon ce este rezervat pentru mici informaţii – corespondenţă într-un mandat poştal).
Aşa sunt vremile de acum!…
În fine, tristeţea m-a capturat şi mai mult în mrejile sale posomorâte, la citirea printre rânduri, cum tu n-ai primit scris, ce ţi-am trimis cu data de 1-II-1934 prin care îţi confirmam primirea coletului cu cele trei obiecte, ce mi-au procurat o mulţumire, ce nu ştiu dacă se putea măsura gradul la care s-a ridicat. Crede-mă Victore, ţi-am scris, nu se explica atitudinea mea la gestul tău frumos. Ţi-am adus mulţumiri pe care nu le-ai primit!
…………………
Am depus la revizorat actele necesare pentru schimbare de nume, cerere pentru a fi trecută pe tabloul celor cu o gradaţie vechime şi un grad. Am plecat de la oraş la orele 8 seara. Frigul şi teama fiarelor sălbatice, într-o noapte târzie de Făurar, mă ameţeau din timp în timp. Cu mari greutăţi am ajuns acasă la 12 din noapte! Îţi închipui ce însemnează să călătoreşti pe asemenea vremuri!…”.
Este un fragment dintr-o scrisoare a Jenicăi Cioplea (viitoarea învăţătoare Ciudin) către domnul învăţător Victor Ciudin, învăţător tocmai în localitatea Vărădia de Mureş, judeţul Arad!!…
Este un fragment dintr-o scrisoare ce datează din 20-11-1934, din anii grei ai crizei economice şi morale mondiale şi româneşti, când o dârză învăţătoare, încă cu numele neschimbat – Cioplea I. Maria (Jenica) – se lupta cu sistemul, să-şi aducă în satul Colibaşi, la şcoala din Colibaşi, pe viitorul soţ, şi mare învăţător, Victor Ciudin. Împreună, apoi, se vor ocupa de Pompilică Marcea şi de sute de copii din satul Colibaşi, ca să bată la porţile şcolilor, ce-n anii de criză 1929 – 1933 şi mai apoi, nu se prea deschideau!… Este un fragment de scrisoare dintre doi intelectuali, oameni cu carismă, ce şi-au lăsat amprenta pentru totdeauna în satul Colibaşi. Aşa ajunge şi Victor Ciudin, să lase şcoala de la Vărădia de Mureş, din judeţul Arad, să se căsătorească cu învăţătoarea Maria Cioplea, din Pojogenii Gorjului, şi să se aşeze împreună la Şcoala de la Colibaşi, pentru a lumina şi a sădi în sufletul elevilor, credinţa şi dragostea de neam. Aşa i s-a acordat Gradul didactic de ÎNVĂŢĂTOR cu nr. 313/1954, tovarăşului Ciudin Victor, născut în comuna Pojogeni, Raionul Gilort, Regiunea Craiova, în anul 1907, luna ianuarie, ziua 14. Dumnezeu a făcut ca doi mari învăţători să se întâlnească în Colibaşii Gorjului: Maria şi Victor Ciudin, ce prin vocaţia lor de dascăli, au aşezat această localitate, prin Pompiliu Marcea, în rândul localităţilor culturale ale României, iar prin exemplul oferit, au devenit modele şi repere culturale şi morale.
Din păcate, în anul şcolar 2010 – 2011, astfel de repere sunt tot mai RARE!…
Institutor: Voicu Maria
Școala Gimnazială nr. 1 Albeni
(21 ianuarie 1957 – 13 aprilie 2013)
