.jpg)
În folclorul românesc bărbatul este considerat capul familiei şi de la această butadă bărbatul îşi îngustează mereu canalele de comunicare nu numai cu familia, ci şi cu societatea.
Din vremuri ancestrale sunt obişnuiţi să ia decizii în numele întregii familii şi, în acelaşi timp, să împartă numai insuccesul oricărei întreprinderi personale cu cei din jurul său.
Această politică a bărbăţiei impuse este menţinută şi de nivelul cultural românesc unde femeile nu au voie să fie inteligente, ci doar utile.
Un aer de misoginism s-a condensat după căderea Comunismului, femeile reprezentând categoria sacrificată a Revoluţiei Române. Egalitatea femeii cu bărbatul este un mit rămas în analele istoriei.
Bărbaţii politici asumându-şi în totalitate reformarea societăţii româneşti. Tratată cu o atitudine tipic masculină, această operaţiune a condus până la urmă la eşuarea ei.
Şi pentru că nu era o zi firească de sărbătoare a acestei neîmpliniri, Parlamentul majoritar masculin a legiferat instituirea zilei de 5 mai ca zi a bărbaţilor din România.
Pentru că vine după Paştele Blajinilor şi e în prima parte a lunii mai, sărbătoarea ar trebui să aibă iz floral, dar, cu timpul, va ajunge în zona tăriilor şi a sărbătorilor de mici şi bere, pentru că aceasta este îndeletnicirea de căpătâi a bărbaţilor.
Adevărul despre societatea românească este tranşant – bărbaţii sunt în minoritate. Acest lucru se va vedea şi la noul recensământ, mai ales că bărbaţii din România fie sunt plecaţi din ţară, fie, dacă sunt acasă, caută să fie cât mai liberi.
Notă! De-a lungul istoriei cele mai lungi războaie au fost susţinute de bărbaţi, însă pentru femei. Femeile n-au prea rămas în istorie într-un număr atât de mare precum bărbaţii.
Cei mai temuţi aveau câte un handicap: Gingis han era urât, Napolon Bonaparte era la fel de scund ca şi Ştefan cel Mare, Adolf Hitler avea o voce cu un timbru aparte, Stalin era un om foarte dur. Toţi aceşti bărbaţi, purtători de războaie au adus crima din tribunal în statistică. Cu toate acestea, ei rămân în istoria lumii ca schimbători de destine ale societăţii umane. Poate că pentru aceasta trebuia instituită o zi a bărbatului.
Constantin Bunilă
