ZIUA EDUCAȚIEI – 5 Octombrie – Să valorificăm scriitorii contemporani! Mircea Cărtărescu – ,,Creionul de tâmplărie”

637

Cum ar putea fi marcată Ziua Educației în contextul actual altfel decât printr-o recenzie a unei cărți care merită citită? Mi-am propus să fac o prezentare a operei ,,Creionul de tâmplărie”, fiindcă a generat la nivel semantic o descătușare a energiei creatoare și un soi de ,,selfie” literar al scriitorului nostru contemporan. Mircea Cărtărescu stârnește curiozitatea lectorilor prin povestirea cheie cu tăierea moțului –relatarea fiind redată și pe coperta finală a cărții. Astfel, de pe tradiționala tăviță, bebelușul trebuia să aleagă trei obiecte care să-i prevestească viitorul. Printr-o întâmplare, creionul de la urechea nașului său – tâmplar de meserie – a alunecat pe tavă, iar copilașul a înșfăcat acest obiect atractiv. Mărturisește cu autentica sa candoare faptul că, într-un mod metaforic, toată scriitura lui a fost realizată cu acel creion de tâmplărie…Am citit cartea la sugestia unchiului meu de la Satu Mare, prof. Constantin Voicu. El mi-a deschis apetitul livresc pentru această operă, încă din luna mai. Abia în iulie, după ce s-a terminat școala online, am răsuflat eliberată și am putut savura cartea primită de la prietena mea, Monica Ștefănoiu, căreia îi mărturisisem cât de mult îmi doream să o citesc. Din primele rânduri ale cărții, Mircea Cărtărescu mărturisește: ,,nu-mi scriu eu cărțile, ele cresc din mine cum crește cochilia din trupul melcului. Eu doar încerc să înțeleg ce se întâmplă.”Cartea este structurată în trei părți consistente: ,,Cum i-am cunoscut”, ,,Creionul de tâmplărie” și ,,Gheață și foc”.
În prima parte relatează cum și în ce împrejurări a cunoscut diferiți oameni de cultură, îndeosebi scriitori (autopersiflarea este des întâlnită: ,,Nu l-am cunoscut pe Eminescu, nu sunt nici chiar atât de bătrân.”) și se confesează: ,,În final, mă întreb: Aș fi putut fi prieten cu Eminescu-dacă aș fi trăit atunci?… Și ce prieteni am eu azi? Doi sau trei oameni pe care- i iubesc necondiționat. Las în urmă, deci, totemul poeziei românești ca să mă-ndrept spre alte continente.” Exemple de scriitori pe care Cărtărescu i-a cunoscut: Vinciu Gafița, Șerban Cioculescu (scriitorilor adevărați le e lehamite de lumea literară ca lăptarului de lapte”), Mircea Dinescu (,,care arăta afurisit de prosper cu strungăreața sa cât strâmtoarea Bering, acest copil teribil al poeziei românești la doar 24 de ani), Mircea Nedelciu – cu un veritabil simț al umorului, George Crăciun (,,care asemenea vinului, devenea tot mai bun pe măsură ce înainta în vârstă”), Paul Georgescu, Nino Stratan (care este creatorul ,,stratanismelor”- expresii amuzante de tipul ,,Românii au avut prima dată un Nice în literatură: ,,nice masă, nice casă” ori Bacovia era cel care a discriminat prima dată când a realizat versurile ,,Copaci albi, copaci negri”) etc. Cea de-a doua parte este reprezentată de diferite discursuri rostite de Mircea Cărtărescu (de exemplu, cuvintele spuse la decernarea premiului Thomas Mann în Lubeck, 2018 – el fiind un împătimit al scriitorului german.)Mărturisește că scrisul este nu profesia, ci religia sa: ,,Să mă întrebi de ce scriu când nimeni nu mai citește e ca și cum m-ai întreba de ce mai respir dacă nu mai respiră niciun om.” (fragment din cuvântarea din Mallorca, 2018, primirea premiului Formentor)
În capitolul ,,Gheața și foc”, accentul este pus pe scriitorii tineri (pe cei formați-în mare parte- chiar de către Cărtărescu- ex.Ana Maria Sandu, Svetlana Cârstean )
Mi-a plăcut felul în care subliniază valoarea incontestabilă de scriitoare autentică a Anei Sandu: ,,L-am citit cu dificultate – romanul ,,Fata din casa vagon”-, și în cazul unor cărți nu există un mai mare compliment.”). Personal, am savurat cartea ei intitulată ,,Pereți subțiri”, în care parcă trasează ,,radiografii” diverse din realitatea capitalei. Am fost onorată să primesc cartea chiar cu autograful autoarei și următoarele rânduri grăitoare: ,,Pentru Ștefania, aceste povești de bloc bucureștene, despre subțirimi de tot felul .”
De asemenea, Svetlana Cârstean este creionată ca o ,,prezență feminină puternică și gravă”. Vă invit să lecturați această carte, care justifică pe deplin afirmația lui Cărtărescu: ,,Trăim însă astăzi vremuri nefavorabile creației, în care tot ce mai putem face este o literatură a epuizării.”
Bibliografie:
Cărtărescu, Mircea (2020), ,,Creionul de tâmplărie”, editura Humanitas;
Sandu, Ana-Maria (2017), ,,Pereți subțiri”, editura Polirom.
Prof. ELENA-ȘTEFANIA PÂNIȘOARĂ
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 ALBENI
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,CONSTANTIN SĂVOIU”- TG-JIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here