Vremuri tulburi

261

foto predo 2Un mare specialist în probleme financiar-bancare ce a prevăzut criza americană din 2008, înaintea altora, ne sperie şi acum. În ciuda bazaconiilor emise ba de la Palatul din Dealul Cotrocenilor sau de la anexa acestuia din Palatul Victoria, cum că România a scăpat de

recesiune , vezi Doamne, datorită măsurilor de austeritate luate de cuplul B-B, în premiera europeană, de o soartă precum a Greciei situaţia nu-i nici pe departe roză. Rămâne tot gri, fiind lovită pe mai departe de crivăţul portocaliu.

De veacuri, strămoşii noştri ştiau că viscolul e adus de crivăţul ce bate de la Răsărit. Acum, din contră, economia şi soarta societăţii româneşti e subminată numai şi numai din interior. Se stă capră la cererile neimperative ale UE, plus că nu se mişcă-n frontul instituit de FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Criza românească nu are cum să dispară atâta vreme cât nu se face nimic. Nu se creează locuri de muncă, iar exportul nu avem cu ce-l susţine. Agricultura nu e la pământ, ci sub nivelul acestuia. Prost organizată şi mai prost ocârmuită ea depinde de cel mai mare agricultor – Cel de Sus. Dacă nu plouă, n-am făcut nimic. Nici măcar nu-i mai putem zice agricultura de subzistenţă. Başca faptul că piaţa Uniunii Europene nu poate cumpăra nimic. Deci nu mai înghite nici ca până acum. Zona euro este, se ştie, în mare suferinţă. Iar cu vecinii de la Răsărit, altădată o bună piaţă de desfacere, ne-a pus rău Zeus. Cred că nu e cazul să le plângem pe umeri Greciei, Italiei, Spaniei şi nici măcar surorii mult mai mari Franţa. Se vor descurca ele şi fără să le purtăm noi de grijă. Franţa a făcut pasul greşit spre un program de austeritate extrem de sever. Numai că, austeritatea a adus în Europa şi criza din anii ’30, mai ales în Germania ce avusese în anii ’20 un cancelar foarte dornic de austeritate. Care austeritate a condus Germania la apariţia naţional-socialismului şi, mai apoi, la dictatura fascistă. Nici România nu-i departe de dictatura… democraţiei (ori a lui Băsescu !) aşa cum o pricepe vaporeanul. Care bate cu pumnul în masă în faţa Justiţiei şi dă sarcini Parlamentului. Justiţia şi Parlamentul fiind puteri în stat independente. La care n-ar trebui să se bage un preşedinte ales democratic. Dar poate că n-a fost ales democratic, mai ştii ?!, si atunci chiar are impresia că ar fi Şef de Stat, Mareşal (dei am fost informat că-i doar General) sau cine ştie ce. Un amic mult mai tânăr, social-democratul Alin Fuiorea, la o cafea, ma-ntrebat pe cine văd eu preşedinte. I-am murmurat câteva nume. Doar că până la alegerile prezidenţiale, din 2014, mai avem de trecut un hop. Parlamentarele. Iar bezmetica noastră de Opoziţie îşi creează false probleme. Înlătură din propriile partide tot ce nu convine liderilor. Cum să-i creadă lumea, alegătorii vreau să zic, drept serioşi dacă nu se ocupă de treburi cu adevărat importante. Să critice Puterea, să construiască programe economice şi sociale sănătoase cu care să-şi convingă electoratul. Să-şi creeze aura de incoruptibili, să crească lideri reali, cu mare potenţial. La greci, a fost instalat un prim ministru din elita intelectualităţii. Şcolit în SUA, ex-Guvernator al Greciei şi vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene. Lui zgubiuliticul de Berlusconi i se pregăteşte o înlocuire asemănătoare. Numai noi avem prim ministru un fost activist UASCR, la nivelul Centrului universitar Cluj. Pretinse profesor universitar de drept, care ca politician îşi nega şi propria lucrare de doctorat în dreptul constituţional. Unul care, prin 16 decembrie 1989, se zice că publica în ziarul judeţean Făclia, din Cluj, un articol de susţinere a politicii lui Nicolae Ceauşescu. Şi ne mai miram că acum îl lăuda pe Traian Băsescu ?!

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here