Vivat Academia !

615

Vineri 8 aprilie a.c. , în sala de lectură a bibliotecii Colegiului Naţional „Spiru Haret” din Tg-Jiu, Comisia metodică „Limba şi literatura română – Limba latină” şi membrii Cercului de lectură „Ex Libris” au sărbătorit 150 de ani de la înfiinţarea ACADEMIEI  ROMÂNE. „Ziua Academiei Române” a fost stabilită la 4 aprilie 2000 cu prilejul „Zilei Porţilor Deschise” la Academia Română. Responsabilul Comisiei metodice și coordonatorul Cercului de lectură, prof. dr. Luminița Dima, a prezentat sintetic istoricul și semnificația Academiei Române și a evocat personalități științifice și culturale reprezentative pentru prestigiul academic național.

Încă de la înfiinţare ( 1/13 aprilie 1866), Academia Română (numită iniţial Societatea Literară Română, devenită din august 1867 Societatea Academică Română iar din martie 1879 Academia Română), şi-a înscris printre obiective întocmirea dicţionarului şi a gramaticii limbii române şi stabilirea unitară a normelor ortografice. În prezent, Academia Română, cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării, articol pinta12îndeplineşte trei roluri majore: este for de consacrare, este un pilon important al cercetării din România şi un participant activ la viaţa societăţii.
Recent (12 februarie 2016) Adunarea Generală a Academiei Române a aprobat în unanimitate un punct de vedere privind Planul-cadru pentru învăţământul gimnazial din România în care ia act cu îngrijorare de propunerile formulate de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Acestea prevăd reducerea numărului de ore (până la dispariţie!) la discipline fundamentale de studiu precum limba şi literatura română, limba latină, istoria şi geografia, menite să formeze atât cultura generală, cât şi conştiinţa istorică şi identitară a noilor generaţii.
Citând din lucrarea „Limba română între infern şi paradis” a regretatului acad. Solomon Marcus (1 martie 1925 – 17 martie 2016), d-na prof. dr. Luminiţa Dima a evidențiat o definiție memorabilă a limbii române: „Limba română e casa mea”. Acad. post-mortem, scriitorul Nichita Stănescu – a completat prof. Ion Trancău – a dat o altă definițe metaforică: „Limba română e patria mea”, iar acad. Lucian Blaga: articol pinta2„Limba e primul poem al unui popor” . O confesiune patriotică aparține scriitorului Grigore Vieru: „Cei din generaţia mea visau să zboare în cosmos; eu am visat să trec Prutul…”
Academia Română a săvârşit un act reparatoriu pentru o serie de mari personalităţi marcante ale poporului român care au fost vitregite de consacrarea între „nemuritori” de către regimurile politice ale vremii. Am putea cita pe academicienii post mortem: Mihai Eminescu (coautor de primă mărime al limbii române, cu merite speciale în configurarea părţii ei de paradis – acad. S. Marcus, op. cit. pag 11) Ion Creangă, I. L. Caragiale, Mircea Eliade, Marin Sorescu, Nichita Stănescu sau sculptorul Constantin Brâncuşi.
Dacă pentru construcţia Ateneului Român (între 1886 şi 1888) prin subscripţie publică a funcţionat formula „daţi un leu pentru Ateneu”, pentru cumpărarea capodoperei brâncușiene „Cuminţenia pământului” aflată acum într-o colecţie particulară şi evaluată la 11 milioane euro, statul român poate oferi doar 5 milioane. Ar trebui lansată o campanie culturală „pentru Cuminţenia pământului donaţi câte 0,3 euro, surori şi fraţi !”. Sau o campanie politică: „Cuminţenia pământului va reveni dacă DNA-ul ne va sprijini !”
Ion Pinţa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here