Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci, ni-L înnoieşte nouă, cei ce ne rugăm Ţie”!

726

În Duminica a 8-a după Paşti, numită în popor şi Duminica Mare: (+) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile. Lăsatul secului pentru Postul Sfinţilor Apostoli); Toate ale praznicului; Ap. Fapte 2, 1-11; Ev. Ioan 7, 17-53; 8, 12; iar, Luni, 24 iunie (+) Sfânta Treime, numită şi Lunea Sfântului Duh; (+) Naşterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica); (Începutul Postului Sfinţilor Apostoli), deci, în două zile binecuvântate de către Bunul Dumnezeu, avem trei mari sărbători ale lumii creştine, ca o dovadă de netăgăduit că Domnul nostru Iisus Hristos a semănat sămânţă de sfinţenie în viaţa lumii acesteia şi trebuia să vină puterea Sfântului Duh, ca să-i dea căldură şi lumină şi să o facă să trăiască în pace! În acest fel, Dumnezeu Fiul a semănat Pomul Vieţii în câmpurile aride şi neroditoare ale morţii, iar, fâlfâitul zborului Duhului Sfânt să întemeieze acest Pom al Vieţii. În acest fel, putem înţelege că prin înţelepciunea nepătrunsă a Lui Dumnezeu de dinaintea veşniciei se făcuse loc de odihnă al sufletelor alese ale oamenilor! Numai puterea şi înţelepciunea Duhului lui Dumnezeu trebuia să pogoare în acest sălaş şi să-l sfinţească, iar, Duhul bucuriei veşnice trebuia să pogoare ca să unească cerul şi pământul cu un inel care să înveşmânteze Mireasa în haină de nuntă aleasă! Deci, toate urmau să se întâmple, aşa cum au fost proorocite, fiindcă Duhul Sfânt a fost făgăduit şi Duhul Sfânt a venit, şi numai Fiul Lui Dumnezeu putea să făgăduiască venirea pe pământ a Duhului mântuitor, El fiind Cel Care ştia că Duhul va veni, pentru a face grabnică ascultare Celui Unuia faţă de care El are iubire desăvârşită, iar, noi, să putem rosti din tot sufletul nostru, cu evlavie şi cu aleasă credinţă: „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci, ni-L înnoieşte nouă, cei ce ne rugăm Ţie”!

,,Veniţi de luaţi toţi Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu”!
Aşadar, prin vuiet şi lumină, Apostolii s-au umplut de Duhul Sfânt, iar, acesta lucrează prin har, adică, prin energia pe care Dumnezeu o revarsă peste noi, creştinii, atât ca Treime, cât şi prin fiecare persoană în parte, deoarece poate lucra direct prin Fiul, ca trimis al Tatălui, dar şi prin Duhul, ca trimis al Fiului! Căci, Duhul Sfânt lucrează permanent în și prin Biserică, împărțind darurile sale fiecărui credincios, după credința, lucrarea și dăruirea personală primită, pentru că noi, creştinii, nu venim întâmplător în această lume, ci, fiecare avem de îndeplinit o misiune, indiferent dacă o conștientizăm sau nu, mai ales că Sfântul Duh are o infinitate de daruri, care nu se sfârșesc niciodată! Pentru că noi, oamenii, putem simți prezența Duhului Sfânt, cu condiția să avem o credință puternică, atunci când facem milostenie, acea stare de mulțumire și pace sufletească ce îl călăuzește în viață pe om, dar are și o contribuție importantă la mântuirea sufletului său! Ca urmare, deci, «Rusaliile» sau «Pogorârea Sfântului Duh» este marea Sărbătoare cunoscută şi sub numele de «Cincizecime», care amintește de Pogorârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus, o zi în care este celebrată şi naştereea Bisericii creştine! Așadar, lucrarea Duhului Sfânt în vederea mântuirii sufletului este continuă, complexă și esențială, de aceea, trebuie să-L chemăm zilnic Duhul Sfânt, prin rugăciunea: «Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești…», iar, în acest fel, din această zi a Cincizecimii, noi devenim, practic contemporani cu apostolii, aşa cum şi ei devin contemporanii noştri, pentru această rugăciune minunată: „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci, ni-L înnoieşte nouă, cei ce ne rugăm Ţie”!

Se descoperă oamenilor şi a treia Persoană a Sfintei Treimi, Sfântul Duh
Sfânta Treime, numită şi Lunea Sfântului Duh, ne arată că Fiul este lumina Tatălui Care a venit în lume ca să ne lumineze calea spre veșnicie, iar Duhul Sfânt este căldura care vine de la Tatăl, ca să ne încălzească sufletul! De aceea, Biserica Ortodoxă mărturisește faptul că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane sau «ipostasuri», care împărtășesc aceeași substanță sau natură («ousia»), şi chiar dacă această credință poate să pară neverosimilă, trebuie înţeles că acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Desigur, cele trei Persoane sunt cosubstanțiale Una cu Cealaltă, fiindcă sunt de aceeași esență («homoousios») și împreună veşnice! Preaînaltul Dumnezeu este dincolo și înainte de timp și totuși lucrează înlăuntrul timpului, mișcându-Se și vorbindu-ne în contextul istoriei. Prin urmare, Atotputernicul Dumnezeu nu este doar o substanță impersonală sau doar o mare forță, ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală de iubire desăvârşită şi intratrinitară, pe de o parte, și aproape cu creația, pe de altă parte. În fine, credința Ortodoxă este monoteistă și, în același timp, trinitariană, fiindcă Dumnezeul Bisericii, deci, unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naște fără de timp Fiul și din care purcede Sfântul Duh. În felul acesta, putem spune că Tatăl este fundamentul unității Sfintei Treimi, iar, a încerca să înțelegi nenașterea (Tatăl), nașterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt), conduce la concluzia că Biserica se apropie de Dumnezeu în Taină, la modul apofatic, fiind mulțumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu și să realizeze chiar neputința minții umane de a-L înțelege! În concluzie, Sfânta Treime este dogma existenței unui singur Dumnezeu care înseamnă în același timp și trei Persoane distincte: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Această sărbătoare a fost rânduită după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor şi a treia Persoană a Sfintei Treimi, Sfântul Duh, pentru a arăta că mântuirea oamenilor este lucrarea lui Dumnezeu, Unul după Fiinţă, dar care are, aşa cum am spus, trei feţe sau «ipostasuri», Tatăl, Fiului şi Duhul Sfânt. Tatăl este nenăscut şi nu are cauză, iar, El este izvorul celorlalte două persoane, Fiul este născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, precum se naşte cuvântul din minte, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi Se trimite în lume prin Fiul, ceea ce înseamnă că o ipostază creată a Sfintei Treimi suntem noi, oamenii, care avem cuvânt şi duh, creaţi în chip îndumnezeit, ca să spunem: „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci, ni-L înnoieşte nouă, cei ce ne rugăm Ţie”!

S-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia şi a Elisabetei
Sfântul Proroc Ioan Botezătorul este una dintre figurile centrale ale creștinismului, predicator și botezător pe malurile râului Iordan, Înaintemergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus Hristos. Naşterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul, mai este denumită «Sânzienele» sau «Drăgaica» şi este una dintre cele şase sărbători închinate de Biserica Ortodoxă Sfântului Ioan, alături de zămislirea lui (23 septembrie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima şi a doua aflare a capului lui (24 februarie) şi a treia aflare a capului său (25 mai). Sf. Proroc s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia şi a Elisabetei, mama sa, descendentă a seminţiei lui Aaron, iar, momentul naşterii lui Ioan a fost cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus, fiind vestit de către îngerul Gavriil. Prin viaţa sfinţită, Ioan a mărturisit: „Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi am văzut şi mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu”! De sărbătoarea «Sânzienelor», care marchează mijlocul verii, sunt legate, în diferite zone din ţară, o mulţime de obiceiuri şi credinţe populare, pentru ca oamenii să se poată ruga cu adâncă smerenie şi cu evlavie duhovnicească: „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci, ni-L înnoieşte nouă, cei ce ne rugăm Ţie”!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here