Urechelniţa este o plantă erbacee perenă, meliferă care aparţine familiei crasulaceelor. Frunzele de la nivelul solului – mari, cărnoase – sunt dispuse ca într-o rozetă.
În general, frunzele acestei plante au formă ovală şi vârful ascuţit. În vârful plantei se află florile, de culoare roşie sau roz.Urechelniţa poate fi întâlnită în flora spontană, dar datorită valorii sale, uneori este şi cultivată.Se spune despre planta de urechelniţă că seamănă, atunci când este în prima ei perioadă de vegetaţie, cu anghinarea. Urechelniţa din flora spontană este o plantă mai greu de găsit – creşte în locuri speciale, prin ruine, pe stâncării, în locuri părăsite. Partea medicinală cea mai importantă din această plantă o reprezintă frunzele, bune uneori şi pentru salată. Din aceste frunze se face infuzie, dar se mai prepară şi suc, şi se fac şi cataplasme.
Compoziţie: săruri astringente, acid malic şi caldium
Acţiune: antiinflamatoare, cicatrizantă, antibiotică, astringentă, sedativă, diuretică, antispasmodică, hemostatică şi vermifugă
Indicaţii terapeutice
Planta este recomandată, în special, pentru efectele miraculoase pe care le are asupra afecţiunilor, însă poate fi administrată şi intern, în combaterea anumitor probleme precum afecţiunile nervoase, renale sau ale urechii, chiar infecţii, diaree, febră sau viermi intestinali.În uz extern, sub formă de suc proaspăt de plantă aplicat local pe răni sau arsuri, sau pus în urechi, spălături cu decoct în cancer de piele sau uterin, praf de plantă uscată aplicat pe răni, frunze crude aplicate pe bătături, urechelniţa poate vindeca acneea, afecţiunile cutanate, aftele, arsurile, bătăturile, cancerul uterin sau de piele, durerile de urechi, hemoroizii, înţepăturile de insecte şi poate chiar să elimine pistruii.
Precauţii şi contraindicaţii
Femeile însărcinate sau cele care alăptează trebuie să evite această plantă medicinală.
Alexandra Cruceru
