Sau o fi dragostea o soluţie? Să nu uităm că ,,Decameronul‘’ a apărut după o perioadă de ciumă. E vorba despre o retragere în carapace la recomandarea lui Eminescu din Glossă?
,, Nu spera…
Tu așează-te de-o parte …
Ce e rău …
Ce e val….
Totuşi ceva s-a pierdut atunci când ştiinţa, cultura şi arta au ajuns să fie dominate de motivaţia profitului. Asta tot ca să–i facă pe deștepţi să iasă din carapace şi, să dăm doar un exemplu: au ajuns să declare ludicul poezie. Nici măcar o reacţie n-a venit dinspre cei inspiraţi de divinitate cu idei să-i trimită la grădiniţă că nici măcar n-au fost pe lângă ideea lui Creangă că ,,atunci când nu mai suntem copii am murit demult’’. Au fost lăsaţi să declare arta şi mizerabilismul, fracturismul şi toţi ,,copiii mei din prezervativele tale’’. Halal poezie, dar s-a declarat învingătoare la concursuri internaţionale de poezie. Nu spunem care să nu se răscolească genialii din morminte, că tot mai citesc măiastra-ţi carte…
Peste toate aceste nereuşite (chemarea la cercetare, inovare, craţie artistică), căci am spus-o, problemele despre care se tot vorbeşte nu şi-au găsit rezolvare, societatea nebunilor şi-a omorât în acest martie 2020 şi bătrânii, iar acum aşteaptă soluţii la probleme… Sunt chiar bătrânii care au luptat în al Doilea Război Mondial, unii chiar în primul.Ha, ha!Dar cum ar fi oare ca societatea să recunoască astfel drept valoare pe cel căruia şcoala i-a spus în zeci de ani că o are? Asta pentru că, oricât de corupt sistemul de învăţământ valorile îl penetrează până în vârful ştiinţei, dar meritul rămâne cerşetor şi nimicul pluteşte în măreţie…uşor chiar cu o singură condiţie: suportul moral, dacă se poate şi material, al familiei. Ştiţi cum ar fi? Ar fi de parcă Mercur dă societăţii nebunilor o lovitură de graţie fiindcă de mult n-a mai fost astfel, chiar de la zidirea lumii… nici nu ştim cum ar fi. Cum ar fi? Am întrebat mulţi oameni ce ar fi fost dacă rămânea Isus pe pământ şi nu Barabas, înainte de acea legendară zi de Paşti, cea cu Învierea. Greu au mers răspunsurile şi într-un mod cu totul egoist (să mai fi trăit, să ne învețe mai multe despre noi), asta fiindcă nici imaginația nu ne merge la o compunere cu tema ,,cum ar fi să fie bine’’? Ce e mai ciudat e că majoritatea oamenilor nici peştişorului auriu nu ar ştii ce dorinţe să le îndeplinească. Cât despre ascultare…Nu este oare omul făcut pentru bine? Ori n-ar fi chiar aceasta o altă concepţie despre creaţie? Valorile nu vor cere pedepsirea celor ce au reușit în ultimii ani să profite de ceilalţi …dar nu şi de ei… şi numai ei ştiu câte aveau de oferit, ce degeaba ar fi dat soluţii la problem, dar au fost ocoliți ca bolnavii de ciumă. Nici nu au nevoie de comploturi demascate. (Soarta celor răi este cea mai grea pedeapsă pentru faptele lor. Lecţia le-o va oferi viaţa.)Pentru toate păcatele lui (şi-a omorât tatăl, a avut drept soţie pe mama sa, etc) nu l-am condamnat cu superficialitate pe Oedip şi asta nu numai pentru ca să cunoşti mai mult înseamnă să înţelegi şi să ierţi mai multe… de aceea, complexă fiind problema zilelor acestui martie-aprilie 2020 nu o vom trata cu superficialitate, o înţelegem, căci ,,Viitorul şi trecutul/Sunt a filei două feţe,/Vede-n capăt începutul/ Cine ştie să le-nveţe’’, vom ierta căci cine iubeşte mult iartă mult şi creatorii fie ei tehnici sau artistici iubesc mult lumea, căci altfel s-ar bucura singuri de creaţia lor…şi ce-ar fi lumea azi fără darul din creativitate făcut lumii, care este curent electric, bunăoară? Dăruirea de sine şi altruismul îi înnobilează pe oamenii deştepti! Acesta este zâmbetul lor şi liniştea lor, nobleţea şi bunătatea minţii luminate. Vom ierta şi vom merge mai departe. Şi totuşi…ce ar fi dacă… ar lua premiu cel bun, nu s-ar mai pune la îndoială nevoia politicii şi ,,s-ar da Cezarului ce-i al Cezarului’’, căci şcoală, spital, biserică şi drum sunt necesare oricărei civilizaţii. Dar dacă politicul s-ar ocupa doar de politică şi nu ar mai invada în spaţiul culturii, al ştiinţei, al artei, nici într-al comerţului sau al managementului companiilor de stat?Avem nevoie de eroi pozitivi, de oameni înţelepţi să rezolvăm problemele grave ale omenirii. Şi am o propunere: să-i întrebăm despre probleme şi soluţii chiar pe oamenii înţelepţi? O problemă bine pusă e pe jumătate rezolvată şi e cert, decât o falsă problemă rezolvată admirabil mai bine o problemă reală rezolvată aşa şi-aşa.
Azi care ar fi problema? A spus-o Brâncuşi demult, dar e despre ceea ce trăim azi: ,,spaima existențială constă şi în spaima lipsei pâinii celei de toate zilele. Au fost şi în Egipt şi în Iudeea 7 ani graşi şi 7 ani slabi, însă astăzi se trăieşte numai de la mână şi până la gură. Magnaţii au spaima crahurilor, iar săracii teama de şomaj.
Planeta noastră şi-a ieşit din ţâţâni. Nu avem nici primăveri, nici veri!’’
Şi care ar fi soluţia? Dar, dacă acum 100 de ani Al Vlahuţă zicea: Unde ni sunt visătorii? tot cam aceeaşi e soluţia şi azi, dar întrebarea este: unde ne sunt înţelepţii şi arheii? De unde pornim cu demonstraţia? Ne-a demonstrat Eminescu în ,,Memento Mori” că fiecare civilizație ia naştere prin întrepătrunderea unor stihii cu un element al naturii: Egiptul din ,,visările pustiei’’, Grecia prin ridicarea munţilor spre zei, iar Nordul prin ,,visul iernii” şi PRINTR-O FORFOTĂ DE ARHEI ce coboară şi se întrepătrund cu natura. Nefiind fenomene istorice, istoria nu prezintă aceste momente, dar miturile şi poveştile prezintă arheii care dau civilizaţiilor cheia ca acestea să se poată naşte.
,,Declinul civilizaţiei se petrece când arheii părăsesc comunitatea, într-un apus de zeitate şi asfinţire de idei’’, arheii ce călătoresc din om în om de-a lungul istoriei avându-şi originea în timpul mitic al începuturilor.Fiecare dintre noi suntem un amestec de euri. O spune Dan în ,,Sărmanul Dionis’’ întrebându-se: câţi oameni sunt într-un singur om? În ,,Istoria religiilor’’ Mircea Eliade spune că toate gesturile, faptele, gândurile noastre, sunt ,,lumi care ne străbat, precum limbă, strămoşi, naţiune, idei, arhei în general, au şi ele trecutul lor diferit şi particular al fiecăruia şi deschid teritoriul marilor întrepătrunderi’’. Mircea Eliade mai spune: dacă te gândeşti bine, faptul de a fi tu însuţi este o raritate sau chiar o imposibilitate. Fiecare om simte din când în când ceea ce trecea prin mintea cerşetorului din ,,Avatarii Faraonului Tla’’: el avea o lume gata în capul lui, de a cărei izvoare nu-şi putea da socoteală’’.Totuşi, aşa, cu toate avatarurile petrecute cu noi, cu fiecare, mai sunt oameni care nu vor face ca în ,,Moartea lui Ivan Ilici’’ care, înştiintat că peste 7 zile va muri a urlat toate cele 7 zile de părere de rău că n-a trăit, ci s-a lăsat trăit în ciclul anotimpurilor, primăvara săpând şi toamna culegând. Am eu ştire că scriptul a lucrat şi el şi că numai unii părinţi au meritat ca ,,la chemări adânci de mame să-mi fi mamă te-am ales’’, spune luminatul Lucian Blaga şi mai sunt 2% din populație care TRĂIESC. De-ar fi şi mai puţini nu cred că îi face pe toţi înţelepţii lumii să se regăsească în trecutul lor de struţ, când politicul cu cercetătorii lui mânaţi de profit (niciunul pe bune, dar niciunul, cum a fost legendara situaţie cu Sodoma şi Gomora) ne retrag libertăţile esenţiale cucerite de strămoşi cu atâta luptă.Dar putem să îi recunoaştem, îi descrie Macedonski: ,,în viaţă însă duc o cruce de care toţi se-ntrec s-apuce să-i răstignească-n cuie’’. De suferinţi ei sunt exemple. Când mor li se ridică temple şi falnice statuie’’.Dacă nici de aceştia n-om avea o fi vreunul precum Salazar care vorbea prin cârciumi că de-ar fi el prim-ministru în Portugalia… L-au pus şi nu le-a părut rău. Nici asta nu e soluţie. S-a demonstrat de curând când un om spunea că are vaccin Covid toți se izolau în casă. Păi cine vrea vaccin la covid (coabitarea cu vidul)? Nimeni. Se vrea problema vid, nu soluţia la vid. Să revenim! ,,Declinul civilizaţiei se petrece când arheii părăsesc comunitatea, într-un apus de zeitate şi asfinţire de idei’’. Este aceasta vreme azi? Şi dacă n-o fi, unde ne sunt arheii? Ieşiti din timp şi uniţi-vă cu arheii voştri, precum Dionis cu Dan şi Dan cu Zoroastru!
Să vă demonstrez că acum e timpul? Păi de curând Umberto Eco în ,,Pe umerii giganţilor’’ radiografia societatea: nu mai recunoştea semnele (semnelor vremii nu le mai era el profet? Au apărut alţii? Să-i vedem!) luptei dintre generaţii care cândva presupunea existenţa de modele percutante care să poată permite o contestare acerbă, semnele revoltei, inovaţiei şi contestării tinerilor de azi care aparent au ,,complexul lui Saturn’’, părea că acest conflict între generaţii nu mai există fiindcă părinţi, copii şi profesori sunt toți hip, era tehnologică a estompat diferenţele, a dus la acceptarea modelelor şi …valorilor? Părea că trăim o ,,orgie a toleranţei, într-un politeism generalizat’’ şi nu mai există o cumpănă a apelor care să separe pe copii de părinţi şi să îi împingă pe primii la paricid.Paricidul a iesit din criză şi iată, proastele diagnostice că principiul paricidului a expirat, ne arată că pe umerii giganţilor care trebuie ,,să se caţere ei pe umerii noştri, ai piticilor, să poată vedea’’ apasă. E bine, nici principiul lui Saturn nu e generalizat, (îmi pun o întrebare: dacă mai e valabil canibalismul?) e mai degrabă un ,,sindrom de copil mic” care vrea să fie ţinut în braţe la oamenii mari slabi, la aceia despre care se spune că sunt ,,oamenii nepotriviţi la locul potrivit altora’’.Sunt mulți şi aceștia, dar nu ei sunt nici giganţii, nici arheii.Dar dacă nu sunt arhei urmează sau nu o nouă civilizaţie?Iată o poezie cu temă impusă: În plină ofensivă a coronavirusului, cei de peste 65 de ani pot ieşi la întâlnire cu … inamicul între orele 11-13, „pe propria răspundere!” Urmaşii lui Pillat se spală pe mâini de soarta „iresponsabililor”. Rezultatul temei: Mai ceva ca la război,/Libertatea e cu noi/Două ceasuri cam pătrate/Şi, apoi, /Înapoi,/Fiindcă altfel nu se poate!Virusu-i de soi/Rău – împărătesc,/Cu parfum de şatră/Sau … de Everest… şi o demonstraţie practică: Azi am făcut zece genuflexiuni: am numărat până la nouă şi, m-am prăvălit spre a zecea. Acum mi-am pus o compresă (sterilă, cum altfel!) la nas. Îl aveam prea pe sus…Să nu fie cum prevedea I.D Sârbu: Toata lumea se va înţigăni. O fi aceasta noua civilizaţie?
V.S.
