Bineînţeles, astăzi, este aici, altădată poate fi – ca întotdeauna – Acolo, Dincoaci, Dincolo, adică Pretutindeni, El fiind, ca „(z)eu în carne şi oase”, un jucător perpetuu, precum Ulyse, Orfeu, Dyonisos, Apollo, cu voce de discant, de far, ori ondulată-n tremeola, dar de gigant. Dacă nu-i la „Casa de Sticlă”, este la „Intim”, ori la „Simigerie”, asta când nu este la Universitate sau la „Mona”, un fel de sanctuar a la Dodona, iar, dacă nu-i nici aici, aripile-i luminoase, de licurici, îl transportă în grădina cu roşii şi cartofi, ba chiar la cenaclu unde verifică, hermeneutic, desigur, „Cartofii” scriitorului Lazăr Popescu, iar de aici îl găseşti, dacă ai norocul, fie într-o bibliotecă, fie într-o tipografie, întrucât I.P.B. (Ion Popescu-Brădiceni) gândeşte febril şi scrie, de la estetică la o sacră poezie, de la metamodernism şi hymeneutică, la filozofie, de la metapoieticitate şi ostentometrie, la vreun praznic ori la o cumetrie. Căci, Ion este Ion şi are un EON ce-l pecetluieşte în veşnicie ca nepot al lui Pitagora, Aristotel, Trismegistru şi Platon, romancier, editor şi jurnalist, mereu vesel şi generos, rareori trist.
Dar, ubicuul Ion mai poate fi găsit şi la Brădiceni, fie la hramul de „Pantelimon”, fie la „Moara (lui) de Poezie”, precum şi la Hobiţa, să iscodească din ce esenţă de stejar a „cioplit” Brâncuşi minunăţiile care au dus faima Gorjului în slăvile artei plastice universale.
De aceea, la cei 60 de ani ai săi de necontenită creaţie, eu fiind convins că el era poet încă din viaţa intrauterină, întrebând, azi „unde este Ion Popescu-Brădiceni?”, putem răspunde: astăzi, este aici, cu noi, mâine sau poimâine, oriunde, dar peste 60 de ani în mod sigur va fi întâlnit la o Academie împreună cu iubiţii săi profesori Platon, Aristotel, Cicero, Eminescu, Nichita Stănescu şi înconjurat de toţi poeţii de azi şi de mâine din Gorjul nostru cultural pe care i-a glorificat, îmbogăţind mitologia literară locală cu zeităţi, de care Ţara noastră de pe Jiu are atâta nevoie ca să strălucească, şi în câmpul literelor, precum „Demiurgul” în sculptură.
Dumitru Dănău
