Iarna era destul de greoaie aducerea furajelor, vacile slăbeau foarte mult și mortalitatea era ridicată. Circula o zicală, precum că vacile stau în grajd ca și cărțile într-o bibliotecă.
Dacă scoți o carte, celelalte se răstoarnă. O parte din vaci erau foarte greu de ridicat și de pus pe picioarele lor. Cineva povestea despre paznicul de noapte, Ispas Dinel, că venind niște activiști de la județ și găsind niște vaci care refuzau a se ridica pe picioare, fiind foarte slabe, i-au făcut morală, au început să ridice de ele, dar în zadar. Ispas Dinel se amuza, mai ales că cei din jur nu-i acordau mare importanță, și îl și admonestaseră. La un moment dat le-a zis că el le poate ridica singur, dar cu o condiție: să-i aducă o sticlă cu coniac. I s-a promis coniacul, dar el le-a zis că vrea mai întâi să primească coniacul. În cele din urmă i s-a adus coniacul promis. Aducătorii coniacului așteptau miracolul. După o pauză de așteptare, Dinel a luat o cârpă, a înmuiat-o în puțină motorină, a aprins-o și se apropia amenințător cu făclia spre vaca aflată la pământ, ca în cele din urmă să se pună singură pe picioare. Și așa le-a pus pe toate celelalte pe picioare. Coniacul a avut efect.
Organele de conducere ale județului Gorj au hotărât să modernizeze o brigadă zootehnică, model, pe județ. Și s-au decis asupra celei de la Țicleni, unde ”petrolul era în floare”, și nici nu putea fi realizată fără sprijinul petrolului. Director al Schelei de petrol Țicleni era D-l Ing. Victor Murea, care era și membru al Comitetului județean. A primit ”sarcină de partid”. Circula și o zicală, că ”dacă e sarcină de partid, stai și cu fundul gol chiar pe ariciul nebărbierit”.
În acest sens, primarul orașului Țicleni, directorul Murea și președintele c.a.p., Constantin Moroșanu, zidarul Titu Filipecu, s-au deplasat la ferma zootehnică a I.A.S. Bibești să vadă grajdurile modernizate, făcând rost și de un proiect tip de grajd modernizat(cu adăpători automatizate, racleți pentru evacuarea dejecțiilor, mulgători automate, etc). În drum spre Bibești, trecând prin satul Vidin, un stol de gâște, în sbor, au aterizat pe parbrizul autoturismului cu care ne deplasam. Parbrizul s-a spart. Nu știu dacă a fost semn bun sau semn rău. Călătoria a continuat și fără parbriz.
Venind la Țicleni, au fost stabilite amplasamentele grajdurilor ce urmau a fi realizate, fondurile bănești fiind asigurate de către Banca Agricolă Gorj.
Au fost mobilizate forțe de la schela de petrol, echipa de constructori condusă de către meșterul Titu Filipescu și s-au construit primele două grajduri, cât și maternitatea de viței.
Iată deci, încă o dovadă de necontestat, că agricultura fără ajutor, dacă nu din partea statului, măcar a unor sponsori, devine o ruină.
S-au importat vaci ”brună de Austria”, fiind trimis în acea țară, inginerul Constantin Oprițoiu, care era șeful fermei zoo. Fiind aduse în noile grajduri modernizate, vacile s-au acomodat repede, dar necesitau îngrijire permanentă și mai ales hrănire la grajd. Erau vaci pentru carne, că un vițel, la un an, trecea de 400 kg.
S-a hotărât să se construiască încă un grajd de o capacitate și mai mare, care s-a și realizat, tot de către cei care le construiseră și pe primele. La intrare în fermă a fost instituit filtrul sanitar obligatoriu.
La această zootehnie se lucra non stop. Vara se muncea enorm pentru pregătirea bazei furajere, necesară tot anul. Vacile de import nu s-au scos niciodată la pășune. Un fost prim vice de la județ, care se pretindea că le știe pe toate, m-a sculat în picioare, la o instruire, că de ce nu scoatem vacile de import la pășune. I-am răspuns că nu știu să pască. “A indicat” să le punem ochelari verzi. S-a înfuriat degeaba, pentru că acestea trebuiau să fie numai în stabulație.
Fiind fermă elită pe județ, aici aveau loc schimburi de experiență cu primarii, fermierii și președinții de c.a.p.-uri din județ, veneau tot felul de inspecții, chiar de la Ministerul Agriculturii.
A fost pus la punct serviciul veterinar necesar pentru fermă, că multe vaci, datorită faptului că vițeii intrauterini erau foarte mari, de multe ori s-a trecut chirurgical la operații de cezariană, toate reușite, de către doctorii Șoșoi Aristotel, Juscu Ion.
“Veniți de dimineață, să facem o țară față!”
Cum îngrijitorii de la zootehnie lucrau fără a lua liber sau concediu, se revoltau, în special în zilele de Paști și de Crăciun, nemaivenind la fermă, că rolul îngrijitorilor, erau nevoiți să-l ia președintele c.a.p.- ului împreună cu aparatul administrativ. Și acest lucru se întâmpla în fiecare an. Conducerea c.a.p. era speriată de pățaniile multor agricultori care au înfundat pușcăria pentru pagube produse prin neîngrijirea animalelor, sau nerespectarea ”indicațiilor” de la centru. Spre exemplu, mi-a relatat un prieten, procuror de la Craiova, că aveau în arest, de două săptămâni, un inginer agronom, din ordinul lui Ion Dincă, cunoscut și sub numele de ”Ion te leagă”. Arestarea a dispus-o pentru că întâlnind un tractor cu două remorci încărcate cu porumb verde, cultura a II-a (semănat după seceratul grâului), care trebuiau să-l ducă pentru însilozare. Cum Ceaușescu dăduse dispoziție ca porumbul cultura a II-a să aștepte creșterea și coacerea, să fie recoltat în știuleți, Ion Dincă l-a considerat pe inginer ca sabotor, deși acesta avea garanția că potrivit planului său de cultură, avea posibilitatea să realizeze producția de porumb planificată și dorea să asigure și necesarul de furaje sectorului zootehnic.
Inginerii agronomi nu erau lăsați să-și organizeze planificarea culturilor și trebuiau să se conformeze ”indicațiilor”.
Unele stări de lucruri din c.a.p. Țicleni au inspirat-o pe îngrijitoarea de la viței, Ana Filipescu să compună un cântec , pe care îl fredona printre viței. Cineva l-a informat pe directorul schelei, Ing. Victor Murea, care a venit la zootehnie și a pus-o să-l cânte. Ascultând-o, a chemat șoferul pe care l-a trimis după Mitiță Dungă să vină cu orga să o acompanieze pe Ana Filipescu și a înregistrat-o pe casetă audio, cu un casetofon adus de către petroliștii care lucraseră în Algeria.
În cele ce urmează voi reda și versurile cântecului, așa cum e rostit de către interpreta care l-a și creat.
Ana Gâlii de la Rășina creatoare și interpretă de folclor… socialist
Mama Anei Filipescu avea, în acte, prenumele de Bălașa, ca al mamei bunicului său Grigore C Ungureanu, zis Godoreci și era poreclită ”Gâlea”.
Ana Filipescu(1921 – 2001), împreună cu soțul său Dumitru Filipescu au crescut 5 băieți, toți oameni cinstiți și la locul lor, care s-au bucurat și se bucură de aprecierile celor din jur. A avut 11 nepoți, printre care și medicul cardiolog Narcis Filipescu. După mărturisirile fiilor săi, Ana nu a avut nici o zi de școală, dar avea o memorie fantastică. Memora și reproducea, întocmai, cântecele și poveștile auzite. Știa să citească literele mari de tipar. Era neîntrecută la muncile casnice, gospodărești și agricole. Știa să mânuiască toate uneltele agricole, inclusiv coasa. Prelucra lâna și cânepa, asigurând îmbrăcămintea copiilor. Cum îndrăgea cântecul, era invitată și nelipsită de la șezători, clăci sau petreceri, desmierdând auditoriul cu cântecele de dor, de cătănie, de jale și poveștile ce le memorase.
A lucrat la muncile câmpului la c.a.p., iar apoi la crescătoria de viței a fermei zootehnice, desmierdând vițeii ca pe niște copii, cântând printre ei, fiecăruia dându-i un nume, că îți era mai mare dragul să o ascuți, cum îi striga pe numele de ea stabilit, vițeii întorcând capul, când o auzeau.
De multe ori, când venea în vizită primul secretar al județului, la ea poposea, să o asculte, fiind o prețioasă delectare pentru el, mai ales că ”păruiala politică a vremii” era destul de dură. Circula o zicală, în folclorul politic al vremii, că lignitul din Gorj are cea mai mare putere calorică în România, că a prăjit 4 prim secretari, iar al cincelea e pe grătar. Asta se petrecea prin 1980, în timpul primului secretar Nicolae Gavrilescu. Anterior fusese ambasadorul României în S.U.A. și China. Jurnalul său de zi era scris în 4 – 5 culori, că arăta ca o sorcovă. La înființarea județului Gorj a fost Gheorghe Paloș, a urmat, Ion Negrea, iar ”după 2 luni și 11 zile”, Constantin Băbălău, apoi Ilie Câșu, al cincelea fiind Nicolae Gavrilescu.
Versurile cântecului sunt următoarele:
”Ai dracului mai sunt Țiclenii,
S-au aliat cu ”iustrenii ”,
C-au făcut grajduri frumoase
Și au adus vaci de-ale grase.
Într-un răsărit de soare,
Dimineața pe răcoare,
Moroșanu tot striga
Și din mână pălăia:
” -Fetelor de la viței,
Uitați-vă –n ochii mei
Și veniți de dimineață,
Să facem o țâră față/bis
Hai să mulgem vacile,
C-au fugit muierile
Ș-au părăsit vacile”/bis.
Și în grajd cine era ?,
Doctorul cu lopata,
Și Ana contabila,
Mătura cu mătura
Moroșanu cu banda,
După inginer striga:
”- Vino domne inginer,
Mai apasă pe ”boton”,
Nu merge banda ca ieri”/bis
Rodica și cu Mina
Îi mestacau balega,
Să nu se –nfunde banda/bis
Și Ana de la viței
Sta cu grebla printre ei.
Câți președinți am avut,
Grajduri bune n-au făcut,
Să trăiască Moroșanu
Și tot județul al mare
Și domnu Murea, hamalul/bis
Să trăiască domnu Murea,
Că el a făcut minunea,
Vin miniștrii cu mașina,
Să vadă și ei minunea,
Făcută de domnu Murea/bis,
Că Murea de nu era,
Nici un grajd nu se făcea
C-a muncit cu zi cu noapte,
Să facă grajduri la toate
Și la porci și la viței,
De n-are nimeni ca ei.
C-a luat sudorii din schelă,
Și au sudat mii de fiare,
C-au băgat mașinile,
Oamenii cu mâinile,
Să facă grajdurile/bis
Să trăiască domnu Murea,
Că el a pricopsit lumea.
De când -i schela –n Țicleni,
Oamenii sunt toți boieri,
Petrolul de nu era,
Nu știu lumea ce făcea.
Petrolu când s-o găti,
Nu știu Doamne ce-o mai fi,
N-o mai fi nici bani, nici pâine,
Ce-o mai fi Doamne pe lume ?
Murea de când a plecat,
Doman în primire a luat,
Pe toate le-a aranjat/bis
Să vedeți minune mare,
Când s-o găti grajdu-ăl mare.
Primarul orașului,
Bogăția satului,
Vine pe la noi la grajd/bis
Vine cu vorbă domoală,
De te scoală de pe boală,
C-are bătaie de cap,
Cu toți proștii de prin sat
Și mai este și Andrei,
Dă la dracu pe femei,
Când vin buteliile,
Încaieră femeile,
Strigă vr-una, –
-D-ne vice !
Ia mașina și se duce
Și lasă muierile,
Să-și spargă capetele”.
Se știe că problema repartizării unei butelii și mai cu seamă obținerea, la schimb, a unei butelii încărcată cu gaz, erau lucruri rare. Odată pe lună veneau cca 30 – 40 butelii încărcate și se stabilise ca prioritatea să fie acordată tractoriștilor de la S.M.A., a căror muncă era destul de dură, iar ce rămânea nu putea satisface toate cerințele. Era asemănătoare cu situația benzinei, cozi interminabile, sau la pâinea cartelată.
În cele ce urmează, redau nominalizarea eroilor evocați în cântec:
-Moroșanu Constantin – președintele c.a.p.
-Ing. Victor Murea – Directorul Schelei Țicleni.
-Doctorul veterinar – Șoșoi Aristotel.
– Ana Mischie – contabil șef c.a.p.
-Ing. Constantin Oprițoiu – șeful fermei zoo.
-Trușcă Mina – contabil.
-Ana de la viței(Ana Filipescu, interpreta și autoarea cîntecului.
-Ing. Alexandru Doman, director schelă după plecarea directorului Murea.
-Primarul orașului(1974 – 1981) –Ion M Ungureanu, autorul prezentului material.
-Andrei Șofei – viceprimar.
-Bosneanu Rodica, tehnician veterinar.
Drept dovadă, subsemnatul posed înregistrarea cântecului evocat mai sus. El rămâne o frescă și cronică în cuvinte, simple, sincere, rostite și cântate, ce ne amintește despre fapte reale, petrecute la Țicleni, în perioada anilor 1976 – 1981.
În decursul vieții mele, de până acum, m-am bucurat de multe aprecieri pozitive, inclusiv primirea titlului de cetățean de onoare al orașului Țicleni, dar, cea mai mare distincție morală pe care am primit-o vreodată este cea acordată de către Ana Filipescu, în cântecul său, evocat mai înainte: ”…vine cu vorbă domoală/ De te scoate de pe boală /C-are bătaie de cap…. ”.
Din fostul patrimoniu al c.a.p. Țicleni nu mai supraviețuiește nimic astăzi, asemenea unui fost castel de nisip.
Jurist, Ion M Ungureanu-Țicleni
