Un potenţial uriaş şi totuşi, o ţară ratată

167

funeriuRezultatele dezastruoase obţinute la examenul de bacalaureat din acest an se înscriu, din păcate, în şirul lung de rateuri şi insuccese ale regimului BB pe toate segmentele de activitate ale societăţii româneşti. Iar situaţia actuală din învăţământ este una tensionată, fiind justificate nemulţumirile venite din partea elevilor, părinţilor, cadrelor didactice şi până la urmă a tuturor acelora care văd ţara deja în hăul prăpastiei, cu atât mai mult cu cât este vorba despre schimbul de generaţii şi viitorul naţiunii române.

Ceea ce impune a fi tras urgent semnalul de alarmă dacă se mai vrea a mai salva ceea ce se mai poate din rolul şi menirea învăţământului românesc.  Paradoxal, cel mulţumit şi chiar încântat de rezultatele de la BAC – 2011 este ministrul Funeriu, aruncând toate mizeriile posibile pe guvernările anterioare, ce au umblat printre altele şi în învăţământ cu furtişaguri şi şmecherii pentru a umfla procentul de promovabilitate al elevilor la examene. Într-adevăr, există o vină comună, de vreme ce după ‘89 populaţia şcolară a devenit un fel de cobai a celor ce au condus sistemul de învăţământ din România, rotind continuu şi fără rost morişca culorilor politice în detrimentul unor reforme reale şi eficiente. În acelaşi timp, marginalizarea personalului didactic şi proasta remuneraţie, implicit lipsa de motivaţie au dăunat sistemului, vizavi de schimbările calitativ-profesionale a acelora cu funcţii de predare-învăţare, după cum inversarea valorilor şi harababura de pe piaţa muncii au scăzut dramatic şi interesul şi motivaţia elevilor pentru studiu, semănând mai degrabă în rândul acestora o stare de incertitudini şi panică. Numai că ministrul Funeriu, se pare, corigent la psiho-pedagogie, în schimb îndoctrinat şi subordonat politic peste măsură, nu-şi asumă şi responsabilităţi şi cu atât mai mult vreo vină, fetişizând în reaua lui conduită realităţile din sistemul educaţiei, doar pentru a demonstra cu satisfacţie că elevii sunt slabi pregătiţi, chiar proşti şi străini cu duhul. Altfel, domnia sa a lăsat deoparte strategiile educaţionale, mijloacele de realizare, nivelul şi competenţele şcolare, programa şi manualele, opţiunile elevilor şi profilul liceelor, etc., stabilind cu „marii” săi specialişti din ministerul ce-l păstoreşte, subiectele pentru BAC, care în special la matematică s-au situat cu mult peste nivelul mediu, cu un grad mare de dificultate, unele chiar se puteau adresa olimpicilor. Iar rezultatele nu au întârziat să apară, fiind cele mai slab obţinute din ultimii 20 şi mai mult decât atât dacă ar fi luată în considerare tratarea diferenţială, mai precis ceea ce se vrea a fi liceele de elită, iar pe de altă parte grupurile şcolare. După cum se uită foarte uşor de ceea ce înseamnă raportul teorie-practică, opţiuni socio-economice şi nu în ultimul rând trebuie înţeles că nu întotdeauna un elev care obţine rezultate bune la învăţătură poate a le corela şi cu rezultate asemănătoare în viaţă. Or, aşa recoltă să fie un prilej de mândrie pentru al de Funeriu şi trepăduşii săi din conducerea sistemului şi de ce nu chiar un eşec premeditat pe un scenariu murdar pus la cale doar pentru a-i face pe plac „patriarhului” de la Cotroceni? Aşa, pur şi simplu, dintr-un exces de obedienţă, căutând a demonstra că şcoala românească scoate tâmpiţi, eventual tinichigii şi ospătari, dar foarte puţini intelectuali. Şi se întâmplă, din păcate, câtă vreme cei ce conduc destinele naţiunii române nu au în minte decât orgolii şi interese meschine, ghidându-se şi foarte probabil rostind „după noi potopul”. Şi avem experienţa nefastă a Puterii actuale , semănând din nefericire aberaţie la tot pasul, la fel şi datul în petic, iar din inconsecvenţa vorbelor şi mai ales a faptelor, modului grobian în exprimare şi comportament, trag ponoasele şi duc în cârcă povara tuturor frustrărilor şi neajunsurilor, de la ei în jos, tot masele sociale defavorizate. Nu de alta, dar decât să-i preocupe bunul mers al ţării spre dezvoltare, civilizaţie şi normalitate, le este mult mai uşor să-i manipuleze şi să-i îmbârlige pe oameni, fie aruncând vina în seama altora, ori detonând periodic fumigene, atentând inclusiv la adevărul despre istoria naţională, cu tâmpenii scoase pe gură după atâta amar de vreme despre ex-regele Mihai, mareşalul Antonescu, Germania, U.R.S.S. şi recuperarea de teritorii româneşti, zgândărirea comunităţii evreieşti, etc. După cum foarte important pentru ei este anihilarea Opoziţiei, votul prin corespondenţă şi refidelizarea componentei naţionaliste a electoratului, în vederea apropiatelor alegeri şi câştigarea lor prin orice fel de mijloace. În rest nimic nu contează deşi în vremea guvernării portocalii ţara s-a afundat în sărăcie cât cuprinde şi într-un proces de depopulare masivă, în jeg şi promiscuitate, ucigându-se mediul natural şi ambiental după cum îngrijorătoare rămâne criza moral-educaţională, abuzurile, fărădelegea şi corupţia în România. Apropos! Gura târgului vorbeşte despre neechivalarea studiilor (atâtea câte sunt ele) ale ministrului Funeriu în România şi chiar de media de absolvire de la BAC, puţin onorabilă a preşedintelui României (în jur de 7,50), în vreme ce Igaş, cel care conducea MAI a avut şi el probleme cu absolvirea liceului, în special cu „branconajul” la limba română. Şi exemplele venite pe „surse” pot continua când e vorba de educaţie, vizând în primul rând pregătirea intelectuală a celor puşi în înalte demnităţi publice. Dar poate că dincolo de nivelul lor de pregătire, au obligaţia de a-şi regla temperamentul, blocându-li-se adeseori creierul, mai exact când ar trebui să cugete şi să acţioneze într-un mod democratic pentru binele naţiei, fiind puşi pe funcţii să ne reprezinte şi nu să ne fie stăpâni. Or, revenind la ceea ce ne doare de multă vreme, se pare că se potriveşte pentru toţi comparaţia „cum îi turcul e şi pistolul”. Pentru că se întâmplă lucruri grave în sistemul educaţional românesc, ceea ce înseamnă în primul rând o slabă calitate a procesului de pregătire şi formare profesională cu repercursiuni negative pe toate palierele societăţii după cum deficitul de educaţie determină atitudini şi tulburări de comportament, în special în rândul tinerilor, de foarte multe ori măsurate în consum de droguri, în acte de viol, de linşaj sau crime, suiciduri, etc. Dar credeţi oare că interesează pe cineva, în primul rând pe cei de la putere sau pe cei ce fac jocurile acesteia, de vreme ce sistemul educaţiei din România se înscrie în acelaşi cerc vicios al rătăcirii, nepăsării şi incompetenţei, în ciuda strigătului de disperare a naţiunii, care până al urmă pe fondul prăbuşirii economice cu toate durerile provocate, duce ţara spre faliment. Atunci de ce să facă ei, puternicii zilei, în afara băgărilor de seamă, inclusiv din educaţie o necesitate şi o prioritate naţională?

Vasile Irod

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here