Se volburează tot mai mult în spațiul public lupta pentru putere în România, deși cei care vin și în această campanie prezidențială cu o avalanșă de promisiuni, dar și acuze și opinii tot mai contondente la adresa contracandidaților din taberele adverse, nu o fac pentru o schimbare în bine și evident salvarea României din haosul generalizat care o cuprinde de atâta amar de vreme. Or într-o țară mereu bulversată din pricina unei clase politice neghioabe, lipsita de modele benefice societății și chiar mai mult decât atât, cu oameni dezamăgiți și indignați de realitățile sumbre și de starea precară de viață și demnitate la care a ajuns națiunea română, este foarte greu de crezut că și cel care va trece primul linia de sosire și victorios la sfârșitul acestei campanii electorale, va rupe cumva ,,gura târgului” în calitate de șef al statului, și va repune România pe drumul firesc de normalitate.
Și să ne oprim doar la un singur exemplu, plecând de la ideea că mai toate sondajele mincinoase și aruncate pe piața tarabelor politice, îl dau câștigător pe același Klaus Wernner Iohannis. Adică cel care, paradoxal, în cinci ani cu mandat de președinte al României, a dovedit oamenilor cu mintea limpede și cu dragoste pentru țara lor, că mai sus numitul a fost în toată această perioadă o piatră de moară de gâtul României, un exponent al răului, care nu a făcut altceva decât să dezbine poporul, să-și subordoneze instituțiile statului, în special justiția și ,,serviciile” în beneficiul propriu și al intereselor străine, cu precădere pe filiera germano-austriacă și americană. Prin 2014, cu foarte puțin timp înainte de alegerile prezidențiale, avea să intre fraudulos prin ușa din dos într-o formațiune politică amalgamată PNL/PDL și tot atunci în același mod, prin jocuri murdare făcute dincolo de fruntariile României să devină, contrar prevederilor statutare de partid și președinte, surprinzător(?!) dându-l la o parte pe Crin Antonescu, inclusiv din poziția de candidat la funcția de președinte al țării. Or, de atunci încoace a urmat, sub stăpânirea acestui personaj troglodit un coșmar pentru România, reușind machiavelic prin ,,divide et impera” să arunce țara și poporul român în brațele urii și răului nemărginit, impasibil la efectele nocive pentru societate, în schimb provocator și agitator de manifestări isterizate în spațiul public. Totul, spre disperarea oricărui om pașnic și de bun simț, dar care aveau să alimenteze continuu sfera jurnalismului partinic și pofticios de fake news-uri senzaționale.
Și pentru că acest sanchiu dă pe dinafară de atâta exces de putere, vanități și accesibilități nemăsurate la tot felul de privilegii, iată-l avântat și în această campanie electorală prezidențială, gândind cu același cinism de genă paternă, cât de bine îi prinde brambureala pe care a generat-o în România. Pentru că în aburii care i-au euforizat neuronii să poată a hoinări iarăși prin lumea largă și deopotrivă profiturile să curgă, așiderea viața de huzur petrecută în voie și nestingherit pe seama unui popor pe care dacă nu-l iubește, măcar de i-ar respecta demnitatea, în momentele grele ale existenței sale. Că va avea câștig de cauză la un nou mandat nu există îndoieli, având în vedere legăturile și țesăturile politice murdare din jurul său, evident întreținute și de forțele oculte din străinătate, cu atât mai mult cu cât și în această campanie nu contează cine și cum se votează, ci doar cine numără voturile. Gravă este până la urmă atitudinea pe care o afișează acest veleitar fantasmagoric în spațiul public, exercitându-și poftele pentru putere prin mijloace extremiste, de război fatricid și de execuție politică ai principalilor lui adversari politici. Adică încă o dovadă că acest dubios personaj nu dorește în niciun fel o Românie normală, dimpotrivă, iar un război politic cu social-democrația românească, înseamnă automat un război și cu un segment important din populația țării care simpatizează și dă votul în alegeri partidului cu o astfel de orientare politică. Și atunci Herr Klaus nu urmărește altceva decât să dezbine pe mai departe poporul român, împrăștiind mereu în țară otrava urii, agresiuni politice și sociale, cu intenția vădită de a definitiva locul României într-un spațiu al răului, care-i convine de minune. Așa se și explică că nici în această campanie prezidențială, verosul candidat, bazându-se pe tot felul de speculații imorale, nu intenționează să vină cu proiecte, programe și soluții concrete în beneficiul României și poporului român, în schimb continuă cu obsedantele sale clamări și amenințări patologice împotriva partidului care, cu ani în urma îi întinsese o mână, oferidu-i funcția de prim-ministru (a se vedea triada respinsă până la urmă de președintele Basescu, anume: Geoană – Iohannis – Crin Antonescu). Cât despre respectarea Constituției nici nu mai poate să fie vorba, de vreme ce primul mandat al lui KW/I a fost mereu garnisit cu abuzuri și fărădelegi grave, inclusiv când acestea aveau să fie dovedite clar și de către CCR. Sau poate că Herr nu pricepe bine sensul exprimării în limba română, adresându-se consilierilor de la palat, cărora le cere de fiecare dată fițuica comunicării, mai ales când dorește să se adreseze în spațiul public. Aici îmi vine în minte, între altele, episodul cu invitația Simonei Halep la Palatul Cotoceni, unde după primirea distincției prezidențiale, marea noastră sportivă a vorbit liber și foarte frumos, timp de 20 minute, într-o limbă românească perfectă, în vreme ce ,,nepriceputul“ nu a fost în stare să se exprime liber în două fraze în limba noastră strămoșească, folosindu-se și cu acest prilej de pupitru și hârtiuța pe care de cinci ani i se pune în față, precum prompteriștilor novici TV, în ale comunicării cu marele public.
Dar să mai vedem ce s-a mai întâmplat în România, în cei cinci ani de mandat ai prea-pricopsitului conducător Klaus. Păi, adică multe dezamăgiri și rele întâmplări pentru care poartă vina, deopotrivă cu haitele politice, cu precădere la nivel de partid și de lideri de aceeași culoare politică. Am spus mereu aceste lucruri în media locală, cu dezamăgire și totuși cu speranța că starea națiunii române se va normaliza și ameliora la un moment dat. Din păcate, se vede treaba că nimic bun nu se întâmplă, ba chiar se continua mersul pe dos, reamintindu-i candidatului Iohannis că este principalul vinovat, în primul rând. moral pentru starea precară în care se află România. Nu încape îndoiala că guvernele care s-au perindat pe timpul mandatului său au partea lor de vină, așijderea și politrucii cu tarabele pline de promisiuni, dar și de înjurături, trăgând toți și fiecare pentru interesele proprii și nu pentru țară și popor. De aici nefastele consecințe care au aruncat România la periferia lumii civilizate și evident în topul necompetitivității, corupției și sărăciei, chiar și cu duhul. Dar este mult mai grav, simțindu-se o complicitate colectivă în transformarea acestui colț de lume într-un tărâm al răului, al găștilor de mafioți și interlopi, violențelor, violurilor și traficului de carne vie, al crimelor și tragediilor cu monștri de tot felul, protejați și apărați de polițiști, avocați, magistrați și politicieni corupți. Și astfel de nenorociri se țin lanț, culminând cu acele cazuri tragice de la Caracal, dar nu numai, între altele fiind cultivată și isteria presei și justițiarilor de ocazie, într-o societate ajunsă la limita insuportabilului colectiv și al marilor necazuri și tragedii care nu mai au sfârșit. Or, întrebându-ne dacă cineva mai poartă răspunderea pentru restabilitatea ordinii și siguranței publice în România, în special cu referire la numeroasele violențe și crime oribile ce se petrec într-un ritm înspăimântător în țară, nu cumva răufăcătorii, criminalii, ș.a.m.d. găsesc modele de încălcare a ordinii și siguranței în spațiul public chiar de la cei din structurile instituționale ale statului, de jos și până la cele mai înalte vârfuri cu putere de decizie? Or și în această privință KW Iohannis se dovedește a fi din păcate, un jalnic model de comportament civic și moral.
Și o spunem în cunoștință de cauză, întrucât de cinci ani de zile de când se află în funcția de președinte al României, Klaus Iohannis a avut agenda publică (de ochii lumii) mâzgălită doar cu teme legate de așa-zisa justiție independentă, stat de drept și penali (cine vorbește?!). Adică niște preocupări de fațadă care să prindă la prostime, în folosul propriei imagini. În schimb, n-a părut vreodată interesat de ceea ce se întâmplă în spațiul public, vizavi de faptele antisociale mult mai grave, precum cele împotriva vieții și integrității umane sau cele de crimă organizată, etc, în condițiile în care sistemul de ordine și siguranță publică și națională lasă de dorit în România. Or, dincolo de vinovăția guvernanților, domnia sa n-are nicio vină? Mai mult decât atât, necazurile și nenorocirile care s-au abătut peste țară, și poporul român, în acești cinci ani de domnie la Cotroceni, nu l-au sensibilizat cu nimic, în schimb a ,,călcat pe cadavre” și a profitat din plin în interes personal și politic de marile drame, de genul celor de la: Colectiv, Caracal, Vaslui, Săpoca, Baia de Aramă, Iasi, Timișoara, Cluj, ș.a, preferând în continuare peregrinările, concediile și weekend-urile fără număr, la mare, la munte, prin stațiunile de lux, atât în țară cât și prin străinătățuri. Iar cea mai plauzibilă dovada a indiferenței ca șef al statului român, față de ceea ce pentru români au fost cumplite drame umane și sociale o dovedește la tot pasul, dar vorbește cu atâta ipocrizie și ticăloșenie, adresându-se cu bodogăneala de ,,dragi români”. Bunăoară, dincolo de a critica într-un mod aiuristic pe alții căzând în ridicol, a fost auzit vreodată să spună că ar trebui schimbată politica penală, măcar pentru a reduce rata faptelor comise cu violență, mai exact a rețelelor de crimă organizată, violatorilor, traficanților de minori, de carne vie, etc? Și datele sunt cutremurătoare, cunoscându-le foarte bine, chiar de la ședințele de bilanț ale ministerelor și serviciilor cu atribuții speciale în această privință, analize la care de altfel a fost invitat și a participat. Mai exact mii de exemple, între altele cu minori victime ale traficului, violenței, violurilor și cazurilor de omoruri cu autori necunoscuți, ș.a.m.d., în marea lor majoritate rămânând nerezolvate. Or, la o asemenea tulburătoare stare de lucruri în România, K.W. Iohannis nu a simțit frisoanele care au cuprins o țară întreagă și nu a convocat măcar o singură dată CSAT-ul, unde să pună pe ordinea de priorități șirul unor astfel de fapte oribile, care până la urmă constituie atentate la siguranța națională a României. Sau în concepția sa grobiană, când vine vorba de unitatea, pacea și liniștea în rândul poporului român, gândește odihnit să nu-și supere slujbașii din ,,justiția independentă”, pe procurori în special, servindu-le în plus și recompense pentru (in)competența și reciproc – servicii pentru interese personale?
În fine, o ultimă mare ispravă a actualului președinte este recenta moțiune de cenzură, fiind de departe actorul principal al declanșării procedurii și mai ales artizanul jocurilor de culise cu tot felul de trădători politici, reușind într-un final căderea guvernului social-democrat. Desigur, în aparență, totul s-a desfășurat într-un cadru parlamentar democratic, cu mențiunea că nu era momentul cel mai potrivit pentru o astfel de acțiune politică, dar și prostească, într-o situație de criză internă care macină astăzi România. Ceea ce dovedește, dacă mai era nevoie, că iresponsabilul Iohannis, pentru interesele lui meschine, este în stare să lase țara, sine die, fără guvern și să perpetueze învrăjbirea româno-romană, aruncând țara într-o totală instabilitate social-politică, de unitate naționala a poporului român. E limpede și suficient să vedem ce se mai întâmplă acum, dupa victoria ,,a la Pirus” a moțiunii de cenzură, pentru a ne da seama de vraiștea și nesiguranța care a răvășit toată țara, aproape totul din vina împricinatului-narcisist Wernner de România. Cu ,,pohta ce-am pohtit eu”, procedând precum voia cu peste două secole în urma Ludovic al XV-lea, regele Franței, care sedus de curtezana sa, marchiza de Pompadour, i-a împărtășit acesteia deviza egoismului și desfrâului fără margini ,,după mine potopul”. Ceea ce avea să aducă ulterior decaderea politică și economică a Franței, pentru o importantă perioadă de timp. Dar până la urmă vă las pe fiecare să apreciați cine este, cel puțin, autorul moral al declinului vizibil de sistem social-politic al României, devenit incurabil și tot mai periculos în ultimii 10-15 ani. Însă cu siguranță, între principalele cauze se numără prestația lamentabilă și mai ales de rea-credință a ultimilor doi președinți – Traian Băsescu și K.W. Iohannis, încremeniți în mentalitățile lor de stăpâni cu rea-credință, de un netot zgomotos și toxic. Este convingerea celui care, alături de cei peste 60% dintre cetățenii români cu drept de vot nu mai doresc în fruntea țării astfel de personaje țâșnite spre cea mai înaltă demnitate a statului român din varii grupări politice oculte. În același timp, pornind de la reflectarea propriei conștiințe, țin să le transmit celorlalți candidați înscriși în actuala cursă prezidențială mult succes, iar câstigătorului dorința și voința de a fi un bun român, asumându-și în rolul de conducător al țării, repunerea întregii societăți românești pe făgașul ei normal, cu precădere în privința refacerii și renașterea demnității și unității noastre naționale…
DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI!
VASILE IROD