Prima zi a Sfintelor Paști a fost, mereu, pentru mine un Nimb de Lumină!
Mică fiind, alături de părinți și frați strângeam, conștiincios – cu luni înainte – cojile de ceapă, asta când nu găseam Gallus roș-vișiniu pentru vopsitul ouălor…
ÎNROȘIREA OUĂLOR era un ritual de o frumusețe aparte, în familia noastră, la care participam cu toții, an-după-an, cu aceeași vie emoție! Fiecare dintre noi avea rezerva sa de frunze, pe care le aplica pe ou, pentru ,,model”; după ce erau vopsite, ouăle erau unse cu ulei – pentru ,,luciu”…
CE DEZAMĂGIRE, dacă vreunul se mai spărgea – în timpul fierberii – ruinând munca și speranțele posesorului!
ÎN DIMINEAȚA DE PAȘTE, ne repezeam să ciocnim, bucuria mare fiind a celui cu oul cel mai ,,puternic”, ce rămânea întreg după bătălie…Buna Mamă, care se trezea dis-de-dimineață și mergea la sfânta biserică pentru a lua ,,paștite”( lăsându-ne pe noi ceilalți să ne bucurăm, din plin, de dulceața somnului matinal) ne oprea cu blândețe, COPII MARI ȘI MICI, amintindu-ne să înghițim înainte de toate, dumicatul cu aromă de vin…Casa răsuna de râsete și în ochii tuturor se oglindeau Soarele și Lumina acelor zile…
TRECUT-A VREMEA…
ZIUA DINTÂI A SFINTELOR PAȘTI a anului 2020 e cea de 19 aprilie – zi în care SE ÎMPLINESC 4 ANI, de când excelentul nostru Tată – a trecut pragul Lumii de dincolo – ,,acolo unde nu exista nici durere, nici întristare, nici suspin, ci numai Viață fără de sfârșit…”
E un ALTFEL de Paște… Bucuriei creștine i-au luat locul: îngrijorarea, durerea, lacrimile…Pandemia de Covid-19, devenită o crudă realitate, e prezentă peste tot: în temerile noastre, în cuvintele noastre. Veștile rele se revarsă, valuri-valuri: la televizor, radio, în presă, online…
Dacă TATA AR MAI FI TRĂIT, cu inima sa mare, altruismul, iubirea și grija sa față de oameni, SUFLETUL SĂU S-AR FI FRÂNT: nu cred că ar fi rezistat să vadă și să simtă durerea zilelor pe care le trăim acum!
Această pandemie e un moment de cumpănă; o situație nouă, prin care nu am mai trecut, și care ne-a prins NEPREGĂTIȚI SUFLETEȘTE! O vom depăși, dacă vom reevalua felul în care percepem lumea și pe noi înșine, în raport cu familia, cei din jurul nostru… pentru că, dincolo de distanțarea socială, impusă și necesară- în lupta cu virusul, trebuie să menținem comuniunea sufletească, cu ceilalți. NU NE PUTEM ÎNTÂLNI, DAR NE PUTEM AUZI ȘI ÎNCURAJA!
E prima zi de Paște și ochii mei sunt înălțați către CER: rostesc o rugă către Dumnezeu, pentru SĂNĂTATEA TUTUROR – cunoscuți sau necunoscuți, pentru a depăși – cu bine – acest necaz, pentru a putea să ne colorăm, cu visuri și speranțe, ziua de mâine!
O rază timidă de soare atinge discret geamul, și pentru câteva clipe, mi se plimbă pe față…
Zâmbesc: Cât timp avem CREDINȚĂ și SPERANȚĂ, TOTUL ESTE POSIBIL!
DOINA (PINISOARA) DAFINCESCU
