Traian Băsescu acceptă o singură „valoare”, pe sine însuşi

Tot făcând „baie de mulţime” şi ducând lumea în eroare, to scăldându-se în mocirla pestilenţială a propriilor vicii, Traian Băsescu s-a cufundat în propriile orgolii şi vanităţi punând sub fund virtuţile şi demnitatea poporului român.

Dacă ne aplecăm asupra activităţii preşedintelui României decelăm că acest individ a desconsiderat înţelepciunea, bucuria elevată, forţa morală a lucrului bine făcut, conduita demnă, plăcerea de a te numi om între oameni. Traian Băsescu se simte bine izolat între statele lumii, onoarea lui sunt viciile dezonorante, el îmbrăţişază scandalul, dezbinarea, ura şi abandonul raţiunii. Neica Băse se simte bine cu platitudinile lui, cu hă-hă-itul şi ignoranţa cu care a dus România la capătul pierzaniei. Intuind că pe capul României va veni ca un înfiorător cataclism Traian Băsescu, enciclopedistul M.Eminescu nota: „Dreptul e adevăr, virtutea e adevăr, nu cel relativ care contestă cum este, ci cel absolut, care este. Adevăr, drept, virtute, toate trei sunt aşa de gemene, încât ai crede că-s una”.Lesne de observat că pentru Traian Băsescu dreptul, adevărul, virtutea, bunul-simţ au devenit fără sens, cuvinte de băşcălie.

Ştim că o seamă de „societăţi civile” s-au supărat pe marinarul de la Cotroceni şi l-au denunţat la Avocatul poporului, pentru ca acesta să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu „prefraudarea” alegerilor de către preşedinte şi acoliţii lui, cu frauda morală pe care o fac prin impunerea temei referendumului în aceeaşi zi cu cealaltă temă, a alegerii preşedintelui.

Este neîndoios că „boierii minţii” aveau motive să se agite: vaporeanul îşi arogă dreptul de a da două lovituri de la 11 metri în loc de numai una, cum potrivit rostea reprezentantul unei astfel de „societăţi civile”. Este evident o şmecherie perfidă cu scop manipulator prezenţa lui Băse pe două tipuri de afişe.

Lesne de observat că unele dintre justificările îndrăznelii acestor „societăţi civile”, pentru curajul de a-l înfrunta pe căpcăun sunt cam subţiri, inconsistente şi neconvingătoare. Reprezentantul unei „societăţi civile” opinia că era firesc ca în 2004 toată intelighenţia română, toată floarea cea vestită a elitei autohtone să-l vrea pe vaporean împotriva lui Adrian Năstase, întrucât acesta nu nuami că era arogant, dar, totodată, reprezenta Puterea-iar „societăţile civile” au menirea de a combate Puterea în orice situaţie. Se ştie, se vede cu ochiul liber, însă, că Traian Băsescu a pus democraţia în primejdie. Acesta practică o politică conflictuală care, pe fondul unei crize economice, sociale şi morale, poate evolua spre non-democraţie. Felul de a fi al lui Traian Băsescu, hăhăitul, neseriozitatea, încăpăţânarea, Eba, Nuţa din Pleşcoi, Boculeţ şi toată gaşca a dus la bulversarea societăţii româneşti; la izolarea României pe mapamond, la o dezastruoasă situaţie socio-economică, spirituală, morală, politică, culturală aici, la noi.

Încerc să mă dezmeticesc. Năstase era/este arogant, şi, de aceea, trebuie pedepsit. Aşa o fi. Cum şi-a permis Năstase să fie arogant faţă de mulţimea de genii care mişunau şi roiesc pe malurile Dâmboviţei?! Cum să-ţi permiţi să fii arogant faţă de veleitarii care, încurajaţi şi cu bani veniţi dinafară pentru „societăţile civile”, îşi închipuiau că doar ei „boierii minţii”, au drept la acces la putere?! Mai exact, la banii pe care ţi-i dă Puterea pentru o sinecură care îţi solicită un singur efort: să-l linguşeşti pe cel care-ţi dă banii! O găsim aici şi pe telectuala Eba care i-a luat minţile lui Ridzi, cheltuindu-i banii daţi de vicleanul tata.

Mai primejdioasă este, însă, încercarea de justificare a atitudinii din 2004 faţă de cea de azi. O „societate civilă” are datoria să atace Puterea, indiferent dacă-place ori ba, ori ce ar face ori ar avea de gând să facă ea. Şi totuşi, a da cu parul, fără discernământ, adică fără a evalua valoarea, e de-a dreptul periculos şi idiot. Cum mai poţi condamna-de pe această tâmpită poziţie-comunismul că a demolat şi pus la stâlpul infamiei valori importante ale României, numai pentru că erau burghezo-moşiereşti?! Lesne de observat că poziţia lor este leită cu aceea pe care o critică-a lui Traian Băsescu, care se încăpăţânează să susţină o singură „valoare”; pe sine însuşi. Marinarul calcă în picioare axiologia, el cultivă, de la nivelul Cotrocenilor, discriminarea şi rasismul. Pentru acest individ, din întâmplare cocoţat preşedinte al României, oamenii sunt „găozari”, semenii noştri i se par „ţigancă împuţită”. Pentru acest vaporean „valoare” este el, Boculeţ, Eba, Ridzi, Leana de la Golden Blitz, Avramescu şi alţi obedienţi. Traian Băsescu a făcut din hăhăit, tontoroi, şpriţ şi ignoranţă valori cu care batjocoreşte demnitatea şi mândria de a fi român. Dacă doamnele şi domnii din „societăţile civile” ar fi abordat tranşant problema referendumului şi a constituţionalităţii acestuia, ar fi găsit suficiente şi convingătoare argumente. La cele multe, adaug şi eu un altul. Acest referendum nu are efecte juridice. Dacă Băse ar fi dorit cu adevărat prefecţionarea instituţiilor statului şi ameliorarea vieţii politice, ar fi început cu schimbarea Constituţiei-prin referendum. Aşa că referendumul gândit, la plesneală, de vaporeanul, pus pe derută, nu are o mai mare valoare decât un sondaj de opinie. Merită atâta cheltuială, într-o Românie săracă, bântuită de o criză atroce economică, socială, morală, spirituală, politică, de crunte epidemii contagioase? Acest stupid şi caraghios deranj îi este util numai circarului Traian Băsescu. Poporul român are nevoie de o economie puternică, de spitale bine dotate nu de şandramale ucigaşe, de o viaţă socio-economică, spirituală, morală demnă nu de hăhăitul alcoolic şi neruşinat al acestui nesimţit avid de Putere. Să facem ca acest individ copleşit de rău, urât, demagogie, fariseism, orgoliu, vanitate, în ziua de 22 noiembrie să treacă la cosit şi adunat dude cu Boc şi întreaga camarilă masculină şi femenină. Opiniez că şi „societăţile civile” şi-ar fi putut aduce contribuţia la o dezvoltare pertinentă despre Parlament, forma de republică-parlamentară, prezidenţială, semiprezidenţială, sfertoprezidenţială, infinitezimal prezidenţială… Cu Traian Băsescu în frunte, România este acum un stat sărac, cerşetor, demolat, umilit şi secătuit de puteri. În realitate obedienţa acestor „societăţi civile” are altă ţintă, alt tâlc, alt rost: acela de a face avansuri de dragoste statornică noii Puteri, în momentul în care Băsescu îşi pune în traistă bagajele pentru a se duce în plata domnului. Să ne amintim anul 2004 când toate „societăţile civile”, toată intelighenţia română era „de dreapta” (şi astăzi este foarte şic să fii de dreapta) şi, de pe această poziţie „de dreapta” susţineau cu ardoare partidul vaporeanului perfid, care se declara cel mai „de stânga”. Aceste pendulări s-au pertecut şi se petrec cu un scop bine chibzuit. Este imoral să fii „de dreapta” şi să pledezi în favoarea unui partid care se află în conclavul Internaţionalei Socialiste şi îşi face campanie electorală ca fiind cel mai autentic reprezentant al social-democraţiei din România. Pentru doamnele şi domnii intelectuali „de dreapta” tot behaviorismul lor neruşinat pare moral cu condiţia să fie la putere şi de acolo, să împartă pomeni „boierilor minţii”. Ştim că timonierul a păstrat pentru sine, adică a înzestrat cu funcţii bine plătite şi poziţii avantajoase, o mică parte din mulţimea de genii „civile”, apreciind că de acum înainte se poate bizui pe voturile „boborului” neiscusit în momelile puse pe tavă de şarlatani. Aşa se explică aventurile găunoase pe care marşază „societăţile civile” în aceşti cinci ani de preşedinţie a celui pe care un reputat om al condeiului îl asemănă cu Alexandru Macedon, punând astfel sub popou valori precum adevărul, democraţia, bunul-simţ, smerenia, civismul şi tot ce face ca OMUL să fie măsura tuturor lucrurilor.