Pe vremea uceniciei mele într-ale gazetăriei, pe care-o iubesc şi acum continuând să-nvăţ, aveam un bun amic, pe Genu Seceleanu. Pre numele lui complet, Eugen Seceleanu.
Un reporter excepţional şi prozator, autor al romanului „Eternitate locală”(întâmpinat de critica literară a vremii laudativ şi bruftuluit doar în paginile revistei studenţeşti clujene „Echinox” de Eugen Uricaru, dovedit colaborator al Securităţii, după anii ’90, deşi se cocoţase chiar în funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România) de inspiraţie ilf-petrov-iană, al unui volum de reportaje scris în colaborare cu poetul Dorin Tudoran, fiul celebrului romancier Radu Tudoran. Dar Genu mai scrisese şi romanul „Strada Democraţiei”, predat la Editura „Cartea Românească”, unde-i apăruse şi primul volum de debut. Apreciat de Marin Preda, hâtrul şi sarcasticul Eugen Seceleanu fusese luat în colimatorul Securităţii. Vinovată de dispariţia manuscrisului romanului „Strada Democraţiei” şi, poate, chiar de prematura trecere la cele veşnice a talentatului prozator. Cu referire la mai marii vremii, unii încă târâţi de metehne staliniste, Genu avea o întrebare încuietoare: „Cum poate să iasă în evidenţă o coristă?” Şi tot el răspundea: „Păi, ţipând mai tare!” Se înţelege de la sine că prin ieşirea din rolul ei, acea coristă se dovedea una ce-şi depăşea menirea. Aceea de a cânta armonios, aşa cum îi era partitura muzicală. Rog a fi iertat pentru această cam lungă divagaţie. Cu metode staliniste este întâmpinat şi primul ministru Victor Ponta. Un corist oarecare din mass-media, Mircea Marian parcă, l-a acuzat că i-ar fi întrerupt o emisiune pe la TVR. Care TVR este extrem de păguboasă şi hiperpolitizată. În realitate, Victor Ponta avusese curajul să afirme că despre TVR nu şi-a schimbat opinia. Una mai veche şi anume că-i la cheremul unei conduceri politizate şi neprofesioniste. Drept dovadă, şi falimentul în care se află. Cu datorii de peste 50 milioane de euro. Şi tot ca-n perioada stalinistă, înfierată şi de fostul meu coleg de redacţie la revista „Flacăra”, unde-am ucenicit vreo 9 ani, Victor Ponta e acuzat aiurea. Şi tot el trebuie să aducă dovada nevinovăţiei sale. Nu nesimţitul de acuzator, stipendiat de portocalii. Căţei precum individul amintit mai sus mai sunt Boc, Sever Voinescu-Cotoi, Traian Ungureanu, Iulian Chifu ori Radu Berceanu nici ei nu-s departe. Mai sare şi Cristian Diaconescu, ademenit mai nou cu un os de ros la Cotroceni, să explice acelora care nu l-au întrebat cine trebuie să reprezinte România la Consiliul Europei. Unde-i înghesuială mare şi Băsescu nu se dă lăsat la vatră. În trei ani şi jumătate, Baciul Boc nu văzuse Bruxelles-ul. Iar acolo se va vorbi despre vuitorul Europei şi al României. De crearea de locuri de muncă. Franţa se opune austerităţii cu orice preţ, iar ministrul francez al finanţelor nu-i de acord cu pactul fiscal votat cu ochii închişi de nepriceputul preşedinte Traian Băsescu. Şi, totuşi, pe mai departe se poartă ţipatul preventiv. De sorginte portocalie. Din toate aceste ţipete doar-doar va rămâne ceva în urechile clăpăuge ale nu prea bine informaţilor alegători. Care fug de portocaliu, precum Necuratul de tămâie!
Ion Predoşanu
