Recent profitând de vremea instalată prin ţinutul Gorjului am făcut mai multe ture prin câteva locuri a căror pitoresc mi-a rămas în minte. Unul dintre acestea o veritabilă îmbinare de forme şi fenomene ale naturii având chiar o discretă aură mistică l-a constituit ţinutul izvoarelor din nord-vestul judeţului, mai precis perimetrul Izvarna unde puzderia de izbucuri ce apar ,,de sub streaşina muntelui ca nişte cuiburi de rândunici”, cum plastic se exprima acum mai bine de opt decenii Ion Conea unul dintre cei care au cercetat fenomenele de aici continuă să-i fascineze şi astăzi de la cunoscători şi până la simpli privitori de multe ori ajunşi ocazional prin aceste locuri de vis.
Relatam cu ceva timp în urmă mărturiile unora dintre cei care au avut răbdarea de a sta, a urmări şi de ce nu a asculta „bolboroasele” ori „fierbătorile de nisip”, cum sunt numite pe aceste locuri izvoarele, ce apar din coasta muntelui şi care în opinia hidrogeologilor care au făcut cercetări prin aceste locuri vin tocmai din Retezatul Mic, mai precis dintr-o zonă carstică a acestuia numită parcă predestinat Soarbele (traseul apei de acolo pe sub Munţii Vâlcan şi până la ieşirea la lumină fiind în opinia acestora cea mai lungă străpungere subterană a apei la nivel naţional) că după această veritabilă meditaţie în sânul naturii s-au simţit mai încărcaţi energetic.
Un alt fenomen carstic impresionant, dar, din păcate, prea puţin cunoscut, mediatizat şi, nu în ultimul rând, pus în valoare sunt Cheile Sohodolului, dar nu de la Runcu aşa cum mulţi ar fi tentaţi să creadă (cu toate că termenul Sohodol înseamnă Vale Seacă şi poate fi întâlnit în mai multe locuri unde sunt fenomene carstice), ci de Izvarna. Râuleţul în curgerea sa pornită din cătunul Sohodol aflat ca într-o covată în împărăţia muntelui parcurge cheile cu acelaşi nume în lungime de aproximativ 2 km pentru ca la final să-şi poarte undele când vremea este prielnică şi are apă destulă în Orlea.. Iar dacă vom dori să facem o tură pe cheile râuleţului chiar pentru câteva minute peisajul şi, nu în ultimul rând, jocul apei ne vor răsplăti, cu siguranţă, efortul depus.
Şi nu în ultimul rând, dacă la plecare din acest veritabil sanctuar al naturii vom opri să aruncăm o privire de pe drumul ce merge de la Tismana spre Celei şi vom avea noroc de vreme clară, cu siguranţă, vom fi impresionaţi de imaginea despicăturii Cheilor Sohodolului de Izvarna în roca muntelui ca o lovitură a unui paloş uriaş, dată de cine ştie ce personaj al folclorului local. Iar dacă ne vom aduce aminte că prin aceste locuri şi până la Ponoare în vecinătatea Podului Uriaşilor legendele spun că au trăit în vechime nişte oameni giganţi ce erau numiţi pelasgi, iată cum putem contura întreaga zonă într-un perimetru de-a dreptul idilic, din păcate, prea puţin pus în valoare şi promovat în cadrul proiectelor ori a demersurilor agro-turistice specifice.
Mugurel PETRESCU
