În deceniul şase al secolului trecut, lucram la gimnaziul din com. Săcelu. Pe vremea aceea, la 50 m mai jos de primărie locuia un pensionar, pe numele lui adevărat Eftimie B.Dacă cineva ar fi întrebat de Eftimie B. i s-ar fi răspuns că asemenea om nu a fost şi nici nu există în Săcelu. De ce? Pentru că toată lumea îl cunoaşte, pe acest pensionar, sub numele de TENCĂ. A lucrat nenea Tencă pe undeva prin ţară şi la pensie s-a retras la casa sa din Săcelu, că îi plăcea să doarmă afară în sală şi să asculte susurul râului Blahniţa, care trece la câţiva paşi.
Şi a văzut nenea Tencă, pe acolo pe unde a lucrat, că trec multe trenuri încărcate cu lemne, cherestea, animale, cereale, cărbuni etc. toate mergând spe răsărit în contul armistiţiului. Dacă o singură scândură avea fisuri se refuza tot trenul, dar el mergea, tot înainte, spre U.R.S.S.
Se obişnuiseră românii când venea un tren cu destinaţia U.R.S.S. ei ziceau „trece armistiţiul”. Eram ţară învinsă.
Şi văzând nenea Tencă mulţimea trenurilor încărcate cu cherestea şi cu buşteni, al căror diametru era de la 50 cm în sus, fără noduri sau fisuri, a ajuns la dreapta concluzie, că munţii noştri vor rămâne despuiaţi de pădurile seculare. Şi toată amărăciunea asta, nenea Tencă şi-o îneca în cântec. Un cântec de două cuvinte, repetate la nesfârşit, până când oboseala îl obliga la odihnă şi tăcere.
Secretarul cu propaganda de la raionul de partid, a prins în cuie, de stâlpul primăriei un steag ce avea desenat un melc mare, semn că în com. Săcelu treburile merg asemenea unui melc. Plimbându-se prin faţa primăriei, nenea Tencă a studiat melcul şi apoi a început să cânte,, melcu, melcu, şi din timp în timp striga: „marş cu melcu de aici”! Secretarul de partid a ordonat să fie arestat dar l-au apărat oamenii.
Treceau şi prin Săcelu camioane cu buşteni, în diametru de peste 50 cm. Nenea Tencă nu vedea cu ochi buni jaful ce se făcea în munţii noştri. Îşi îneca amărăciunea cântând: „munţii noştri, munţii noştri”.Urcând cu secretarul de partid al comunei şi cu activistul spre centrul comunei, l-am întâlnit pe nenea Tencă. Cânta „munţii noştri, munţii noştri”. Văzând că nu se mai opreşte, secretarul de partid l-a întrebat: „spune, nene ce este cu munţii noştri”?? la care nenea Tencă a răspuns recitativ: „au rămas în piele goi”. Aflase nenea Tencă de la cei care fuseseră la război, cum e în traiul bolşevic Nenea Tencă a trăit şi a murit ca un român iubitor de ţară, de ogorul său.
Dacă ai fi trăit, nene Tencă, până în timpurile de astăzi, sunt sigur că nu ai mai avea nici poftă şi nici putere să mai cânţi. Uită-te de acolo de unde eşti şi vei vedea că în pretinsa noastră democraţie lemnele se fură chiar şi din ograda casei. Câmpurile au rămas fără niciun pom care să te umbrească vara. Plantaţiile de nuci, cireşi, meri, pruni au fost distruse în totalitate. S-a strigat:,,aste-s de-ale comuniştilor”şi a rămas pământul gol. Acum se fură din păduri. Dacă ar fura pentru nevoile casei, treacă-meargă, dar fură şi le vând. Poate te întrebi, nene Tencă, ce fac poliţia, pădurarii?? Fac-nimic. Hoţii sunt mai iscusiţi decât poliţaii. Un hoţ a fost prins de poliţai cu lemne furate. „Sunt de la mine domnule”. Şi, s-a dus hoţul şi cu drujba a făcut câte o netezătură la buturile unor lemne, luate în trecut, de pe teritoriul său. A chemat poliţaiul, l-a convins şi l-a dus la cârciumă.
Pentru că poliţaiul nu a avut dimensiunile lemnelor furate, să le compare cu cele arătate.
Hoţul a făcut mare haz pe seama poliţistului atât de priceput. Alt hoţ şi mai priceput, a făcut lemnele bocuri şi le-a aşezat în căruţă peste care a pus coceni şi a lăsat căruţa în şosea. Au trecut pe lângă căruţă şi poliţaii, dar nu au avut curiozitatea să vadă ce este în căruţă. Cum s-au restituit terenurile forestiere foştilor proprietari se cunoaşte. Eu, de exemplu, am avut pădure de stejar, mi s-a dat pe alt teren cu cer, ulm, jugastru, chiar sălcii. Pentru cei din lumea satelor aşa s-a procedat. Oamenilor de greutate, celor cu relaţii, li s-au dat suprafeţe mai mari, chiar sute, mii de ha, la alţii li s-a dat să exploateze munţi întregi.
Un exemplu tipic este al celui căruia Adrian Năstase i-a spus mare patriot, Omar Hayssam despre care primul ministru Năstase a spus că ,, aparţine ţării, este un lemn al întregului popor”. Pentru preşedintele executiv al P.S.D.Adrian Năstase, Omar Hayssam o fi fost o a doua mătuşă Tamara, ceea ce explică uriaşele averi de care se bucură.(vezi Adevărul- luni 30 mai 2005.pag.1). Lui Hayssam i-a cerut sprijin şi Ion Iliescu cu ocazia vizitei la Nehoiu (vezi Adevărul miercuri 25 mai 2005 pag.1) Hayssam a fost ocrotit de Iliescu şi Năstase, iar părintele constituţiei Antonie Iorgovan s-a bătut în instanţă pentru afacerile lui Hayssam(vezi Adevărul joi 9 iunie 2005 pag.1). Ce s-a mai întâmplat cu Hayssam o ştie toată ţara. A evadat din închisoare ca urmare mituirii unor înalţi oficiali deşi dat în urmărire internaţională, el câştigă în tribunalul românesc (vezi Adevărul 6 şi 21 martie 2007, pag.2,3).
Dumneata îţi vărsai focul cântând. Noi cum să cântăm??
Hei flăcăi, hei flăcăi/ Vai săraca noastră ţară./La ruşine şi ocară/ Te-au adus, vitejii tăi.
Emanoil CINTEZĂ
