Tătăneasa este o plantă erbacee care creşte în locuri umede, la marginea pâraielor, văile râurilor, zăvoaie, şanţuri, preferă solurile argiloase, pe care bălteşte apa, răspândindu-se din zona de câmpie până la deal.
În scop terapeutic se foloseşte rizomul şi rădăcina, care nu se recoltează în perioada de înflorire a plantei; recoltarea se face primăvara devreme până în luna martie sau toamna din luna septembrie până la venirea iernii, deoarece în această perioadă rădăcinile secretă maximum de alantoină, substanţă biologic-activă care dă valoare terapeutică plantei.
Compoziție: alantoină, mucilagii, alcaloizi, glicozizi, taninuri, colină, glucide solubile, amidon, inulină, aminoacizi, asparagină, vitaminele A și C, acizi organici, săruri minerale și substanțe carcinogene.
Acțiune: expectorantă, emolientă, calmantă, atitusivă, antitumorală, cicatrizantă, antiinflamatoare, astringentă, decongestivă, antispastică, antidiareică, menostatică, antimitotică, imunostimulatoare și regenerează țesuturile.
Indicații terapeutice
– afecțiuni respiratorii: bronșite, tuse spastică, pneumonie, pleurezie, astm bronșic, tuberculoză;
– afecțiuni digestive: ulcer gastric și duodenal, gastrite hiperacide, colici abdominali, boli de ficat și vezică biliară, diaree, dizenterie, hemoragii digestive, hemoroizi;
– circulație periferică deficitară, purificarea sângelui, psoriazis, diabet;
– boli de rinichi, menstruații neregulate;
– reumatism, gută, artrite, spondilite, discopatii, paralizii;
– abcese dentare, gingivite, dureri în gât, inflamații bucale, sinuzită;
– afecțiuni dermatice: răni, arsuri, inflamații, fracturi, contuzii, echimoze, ulcerații varicoase, furunculi, inflamații ale încheieturilor, înțepături de insecte, cancer de piele și mamar.
Utilizare
Rădăcina de tătăneasă se utilizează în stare proaspătă sau uscată în uz extern, în cele din urmă putând fi și măcinată sub formă de pulbere și folosită la prepararea de unguente, tincturi, comprese. Unguentul de tătăneasă, datorită conținutului de alantoină accelerează procesele de regenerare a celulelor, divizarea celulară și creșterea celulelor noi, regenerarea țesuturilor, și îmbunătățește circulația limfatică. Unguentul, cataplasma și tinctura de tătăneasă ajută la fracturi, entorse, contuzii, întinderi, reumatism, răni purulente sau leziuni mai profunde, datorită proprietăților lui antiinflamatorii. Frunzele sunt întrebuințate sub formă proaspătă sau uscată, pregătită mai ales ca ceai, și însă și ca băi sau băi de șezut. Acest ceai poate fi administrat în sine sau în amestec cu gălbenele în tratarea ulcerului gastric și duodenal. La fel se folosește și ceaiul obținut din rădăcină. Este ingredientul principal, pe lângă gălbenele, al ceaiurilor care ajută la cicatrizarea și calmarea stomacului. Deoarece poate provoca leziuni la nivelul ficatului (conține alcaloizi pirolizidinici, care în cantități mari sunt substanțe toxice) și conține și agenți cancerigeni, consumul acestuia este recomandat doar după consultarea unui medic, dar în nici un caz nu se recomandă consumul lui pe termen lung. Sub formă de baie este recomandat în probleme reumatice, gută, la deteriorarea discului intervertebral, iar ca baie de șezut pentru varice, sau ca tratament ulterior în caz de fracturi. La boli ale aparatului respirator se folosește ca ingredient suplimentar cu alte plante, având efect de calmare a tusei. Extractul puternic obținut din rădăcina de tătăneasă se recomandă pentru clătiri ale gurii, în caz de faringită, dureri de gât sau probleme ale cavității bucale.
Alexandra Cruceru
