Civilizaţia se identifică cu progresul, cu nivelul superior în dezvoltarea umanităţii, cu suma valorilor materiale şi spirituale create, ontogenetic şi filogenetic, de omul demiurg şi de comunitatea umană. Civilizaţia este posibilă în unitate cu tradiţia, stabilitatea şi libertatea. Forţa materială şi spirituală a civilizaţiei trebuie căutată în descoperirile ştiinţifice, în moralitatea, instrucţia, educaţia şi cultura omului.
Din vremuri imemorabile înţelepţii (Democrit, Epicur, Lucreţiu) au pus civilizaţia în dependenţă de nevoia depistării structurii şi potenţei atomului. Ambiţiile omului, în acest nobil sens, au primit în secolul XX stăruinţe cu totul superioare. Pe toate meridianele Terrei atomul şi a sa energetică, frământă şi preocupă cu o evidenţă ce nu mai trebuie depistată. Este absolut cert că în noaptea dintre ani, la 31 decembrie anul acesta, al doilea reactor al Centralei Nucleare Ignalinas (Ignalinsk) din Lituania va înceta să mai producă energie electrică. Primul reactor al Centralei fusese scos din exploatare încă în anul 2004, când Lituania aderase la Uniunea Europeană(UE). Până de curând autorităţile locale afirmau că se concentrează asupra construirii noii Centrale Nucleare de la Visaginas, proiect în care erau implicate Letonia, Estonia dar şi Polonia, recent însă ministrul lituanian al energeticii nu a exclus posibilitatea ca Lituania să construiască noua centrală „de una singură”. Acest lucru îi determină pe analişti să vorbească despre „destrămarea cvartetului nuclear” de la Marea Baltică. La începutul lui noiembrie, parlamentul lituanian încercase să amâne pentru trei ani închiderea Centralei de la Ignalinas. Unul dintre iniţiatorii amânării, deputatul Iulius Veselka, a etalat argumentele sale: în cazul închiderii Centralei de la Ignalinas, preţul pentru energia electrică se va dubla, iar în 2010 locuitorii Lituaniei (peste 3,5 milioane) vor fi nevoiţi să investească în energia electrică mai mult de 290 milioane de euro. Seimul (parlamentul) a respins însă aceste argumente. Şi aceasta pentru că o condiţie a aderării Lituaniei la UE era aceea ca Centrala Nucleară de la Ignalinas, construită încă pe vremea URSS(1974-1987), să fie închisă până în anul 2010, iar preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a atenţionat că nu va face nici o concesie în această privinţă. Ca urmare, coaliţia aflată la guvernare atenţionează că, în cazul nesupunerii faţă de decizia UE, Bruxellesul ar putea sista sprijinul financiar acordat ţării pentru închiderea Centralei, iniţiind diverse alte sancţiuni şi represalii. Premierul lituanian Andrius Kubilius a făcut apel la concentrarea asupra construcţiei Centralei Nucleare de la Visaginas (nu departe de vechea centrală) şi a unor ,,punţi energetice” spre Polonia şi Scandinavia, în scopul conectării Lituaniei la reţelele electrice europene. În ultimele luni, Kubilius formulează convingerea că proiectul colectiv privind construirea Centralei Nucleare de la Visaginas, proiect la care participă Letonia, Estonia şi Polonia. Se afirmă, cu argumente, că respectiva Centrală ar putea fi obiectivată până în anul 2018. Recent, ministrul lituanian al energeticii, Arvydas Sekmokos a declarat că Lituania va construi noua centrală atomoelectrică chiar şi de una singură. Obiectivul nodal în prezent este „găsirea unui partener strategic”, adică a unei mari companii occidentale, capabile să sponsorizeze proiectul şi să construiască, în nouă ani, centrala. Sekmokos atenţiona că viitoarea centrală nucleară nu va avea o capacitate foarte mare, fiind calculată „exclusiv pentru consum intern”. Analiştii opiniază că încunoştinţarea lui Sekmokos are darul să pregătească oamenii în legătură cu destrămarea „cvartetului nuclear”. Polonia nu ia în seamă reuniunile pe marginea noii Centrale de la Visaginas, iar Estonia îşi are propriile planuri. În februarie a.c., la Tallin au fost aprobate două programe de dezvoltare energetică-până în anul 2018 şi 2020-care prevăd o centrală nucleară proprie. Ba mai mult decât atât, a fost fixat şi locul viitoarei construcţii: insula Suur-Pakri din nord-vestul republicii. Neîncrezătorii lituaniei se îndoiesc de faptul că ţara lor va putea finaliza construcţia de una singură. Se subliniază adesea că şi în Rusia vecină ar putea apărea o nouă centrală nucleară. Guvernul rus a aprobat în luna septembrie a.c. planul de construcţie a unei puternice centrale nucleare în regiunea Kaliningrad. Deputatul lituanian Veselka este convins că pentru Rusia acesta este un obiectiv absolut realist, nu păcăleală ori „cacealma”, după cum afirmă unii politicieni şi jurnalişti autohtoni. O centrală nucleară rusească la Marea Baltică va fi construită mai repede decât altele, ceea ce va modifica esenţial situaţia, deoarece în regiune va apărea un furnizor de energie gigant, la preţuri mult mai mici. Iulius Veselka a declarat pentru ziarul Vremia Novostei, mai în glumă mai în serios, că pentru Vilnius „varianta optimă este să-i propună Moscovei şi Minskului să contruiască pe teritoriul lituanian, o puternică centrală nucleară cu trei reactoare, pentru întreaga regiune de nord-vest, după cum se plănuia în timpurile sovietice.” Veselka mai opinia că „ţinând cont de infrastructura prezentă deja în Lituania(actuala Centrală de la Ignalinas) şi de existenţa unui personal cu experienţă, aceasta ar fi cea mai economică decizie.” Lesne de perceput că valorile unei civilizaţii se sculptează greu, ea îşi are sorgintea în iubirea de patrie, în forţa fizică şi demiurgică a unui popor.
