Până la 16 august, adică a doua zi de Sfânta Mărie Mare, tot aparatul bugetar va fi restructurat şi ţara nu va mai plăti nimănui simbrie pentru tăiatul frunzei la câini. Interpretul amator de partituri guvernamentale ajuns până la stadiul de secretar de stat şi-a încasat prima pentru victoria în alegeri şi îşi pregăteşte bagajele pentru că ştie că vine ploaia tocmai de la Cluj, de pe unde Emil Boc a plecat, abandonând un mandat simplu, pentru altul la care nu se pricepe.
Emil Boc nu are atâta verticalitate ca să demisioneze dintr-o înaltă funcţie publică de unde nu ştie ce rău să mai facă românilor. Pentru că nu pleacă, Traian Băsescu îi pregăteşte ardeleanului o soluţie de necontestat, soluţia Elena Udrea. Poporul nu va fi atât de supărat pe preşedinte pentru că promovează un ministru care a lăsat baltă afacerile proprii şi s-a îmbrăcat în costum popular sau s-a ambiţionat să înveţe sinistratele cu speranţa: Elena Udrea este politicianul care le-a dăruit acestor doamne plânse pantofi cu toc cui pentru mai târziu. Ştiţi cât se mult contează moda pentru o femeie! Poate că Traian Băsescu a greşit numindu-l de atâtea ori pe Emil Boc prim-ministru, dar cu siguranţă nu a greşit atunci când şi-a înfruntat greii în legătură cu camarila. Oricum, 30.000 de activişti de partid sunt cu mult mai mult decât o mulţime de 20 de milioane în ecuaţia menţinerii puterii, deoarece ei au statut de mercenari politici.
Notă: Întotdeauna, după revărsarea apelor (şi după cucerirea puterii), gunoaiele ies la suprafaţă. Soarele de vară (poate să fie şi soare de iarnă, dar iarna nu-i ca vara) face toate gunoaiele să sclipească. Cei care le văd şi nu sunt preocupaţi de calitatea lor cred că sunt ca nişte bijuterii, dar această iluzie se termină mai repede decât arşiţa zilnică. Ce să mai vorbim de arşiţa din suflet şi de pierderile înregistrate de cei care îşi folosesc puterea ca să ne deposedeze de venituri, de siguranţă şi de speranţă… în cimitirul naţiunii, pantofii cu toc cui nu ne ridică peste moarte.
Constantin Bunilă
