Când totul în jurul tău o ia razna, când realitatea mai are prea puţine în comun cu luciditatea şi logica, iar bunul simţ devine mai mult o noţiune şi nu o calitate, orice manifestare a omului înnebunit este la fel de plauzibilă ca arcul reflex declanşat de ciocănelul lovit de rotula genunchiului. Lumea este demult ieşită din matcă. Iar un Hamlet care să o strunească în albia originară nu mai poate fi un filosof tacticos. Nebunia şi absurdul sunt noile denumiri ale ceea ce cândva însemna „normalitate”.
Într-un asemenea univers cu semn nu schimbat, ci alterat, trăiesc personajele din spectacolul „Spargerea” de Răzvan Petrescu, montat de Dragoş Alexandru Muşoiu la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Un doctor psihiatru, Radu, îi convinge pe cei doi prieteni ai săi – profesorul de geografie Cristi şi economistul Emil – să jefuiască în stil mare o casă de schimb valutar. Nu din revoltă, nu neapărat din necesitate, nu din teribilism, ci pentru a simţi că trăiesc. Pentru o sumă de bani nici măcar impresionantă, dar atât de utilă unui intelectual român. Un gest absurd, pueril, nebunesc, dar atât de verosimil.
Textul lui Răzvan Petrescu este o adevărată mină de aur – de la situaţia atât de ofertantă scenic şi personaje consistente, la replicile scrise cu umor inteligent şi subtilitate rafinată şi la structura solidă care, asemeni unui fir al Ariadnei, conduce acţiunea mozaicată. În montarea sa, Dragoş Alexandru Muşoiu a avut îndrăzneală, inventivitate şi umor pe măsura textului. Cu un ritm aproape filmic, cu gros-planuri şi cut-uri în care personajele dau glas monologului interior, pare că spectacolul te prinde de guler şi ţi se adresează pe un ton sigur pe sine, ca un public speaker experimentat. Jocul la persoana a treia, alternarea spaţiilor de joc, comentariile, arsenalul unui joc distanţat şi asumat, fac în aşa fel încât atenţia să nu aibă voie să amorţească. Graficul intensităţii spectacolului este trasat cu o mână sigură, într-un sistem de axe cu puncte de reper clare.
Actorii şi-au însuşit foarte bine această modalitate de joc care combină tuşele groase ale unui absurd devenit firesc. Jonglarea cu perspectivele, punctele de vedere suprapuse şi tuşele îngroşate voit sunt pe cât de spectaculoase pentru spectatori, pe atât de solicitante pentu actori. Schema de joc cere multă precizie şi nu este loc de efluvii de stări sau exagerări personale. Claudiu Bleonţ, cu energia sa debordantă, cu o combustie interioară mereu la intensitate maximă face din Radu un mic demon care îşi împinge prietenii şi se împinge pe sine către extremul existenţei. Crede cu puterea unui copil care zboară prin casă ca Superman şi chiar dacă atinge pedala până la podea, nu pierde controlul personajului. Angel Rababoc (Cristi) are răbdarea de a alcătui atent, din privire parcă, un personaj precum o formă care se umple de conţinut gradat, până când se împlineşte. Adrian Andone (Emil) este ludic, are farmec şi candoare şi delimitează cel mai bine palierele interpretării în cele trei registre propuse. Eugen Titu (Gigi) construieşte poate unul dintre cele mai reuşite monologuri care se pot vedea pe o scenă de teatru în această stagiune. Iulia Colan (Anca) se joacă serios şi foarte asumat; îşi caracterizează personajul din gesturi, mimică şi tonul vocii, cu un debit verbal de invidiat. Cătălin Vieru (Aurel) are o combinaţie inedită de duioşie, forţă şi comic şi, chiar dacă debutează strident, îşi recalibrează interpretarea şi capătă siguranţă. Iulia Lazăr (Corina) are o prezenţă greu de uitat, iar Gabriela Baciu (Doina) şi Anca Dinu (Ioana) completează fericit aceaastă lume nebună a intelectualilor – spărgători de ocazie. „Spargerea” este acel gen de spectacol care se adresează mai multor niveluri de public – gradul de umor este accesibil şi, totodată, codat. Ca un joc video al cărui grad de dificultate poate fi setat de la „beginner” la „expert”, cu acelaşi efect garantat pentru orice jucător. Un spectacol care vorbeşte despre nebunia noastră pentru ca noi să ne vindecăm de normalul atât de anormal al cotidianului.
Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova
„Spargerea”, de Răzvan Petrescu
Regia: Dragoș Mușoiu
Scenografia: Arh. Andreea Simona Negrilă
Versiunea Scenică: Dragoş Alexandru Muşoiu
Distribuția: Claudiu Bleonţ (Radu), Iulia Lazăr (Corina), Angel Rababoc (Cristi), Adrian Andone (Emil), Cătălin Vieru (Aurel), Iulia Colan (Anca), Gabriela Baciu (Doina), Anca Dinu (Ioana), Eugen Titu (Gigi)
Alina Epingeac
