Slăbănogul este o plantă din flora spontană și este răspândit în Europa, Asia și America de Nord. În țara noastră crește prin pădurile de fag, jilave și bogate în humus sau este cultivat ca plantă decorativă. Tulpina este ramificată spre vârf și nu are frunze la bază și poate ajunge până la 150 cm înălțime. Frunzele sunt ovale și dințate pe margini, cresc altern spre vârful tulpinii. Florile se dezvoltă la axila frunzelor și sunt galbene cu puncte roșii la interior și cu un pinten încovoiat în jos. Fructele sunt capsule suculente, care se desfac în 5 valve și aruncă semințele. În fitoterapie se folosesc frunzele și florile, mai rar fructele.
Compoziție: substanțe amare, tanin, stigmasterine, zahăr, colină, acid fosforic, substanțe minerale
Acțiune: antioxidantă, catechică, hemostatică, astringentă, expectorantă, antiinflamatoare, dezinfectantă, cicatrizantă, diuretică.
Indicații terapeutice
Uz intern:
– constipație, diaree, dizenterie, dureri reumatice, dureri de stomac, hematurie, hemoroizi, litiază renală sau biliară – sub formă de decoct de plantă uscată, tinctură, plantă fiartă în lapte.
Uz extern:
– dureri reumatice, inflamații, leucoree, edeme, hemoroizi – sub formă de cataplasme cu decoct, fructele trecute prin răzătoare și apoi puse în alcool sanitar se pot aplica pe locurile dureroase, cataplasme cu plantă fiartă în lapte, comprese cu macerat în oțet.
Alexandra Cruceru
