Acest sindrom a fost întâlnit la toţi aceia care prin forţa împrejurărilor au ajuns în fruntea statelor. Boală de natură organică, dar ca oricare maladie psihică este „contaminabilă” în sensul imitării, astfel încât un individ îşi găseşte adepţi ce îl imită, până în a-l întrece. Fenomenul poate atinge o colectivitate mai mică sau mai mare. Bolnavii de narcisism sunt incapabili să închege o căsnicie şi să întemeieze o familie, în schimb reuşesc, indiferent de mijloace, să fie adulaţi de mase. Trăiesc în mod vampiric din proslăvirea ce li se face, din puterea nemărginită pe care o exercită. Simt nevoia să-şi controleze zilnic mecanismul puterii și fac noi şi noi victime. Individul fuge de colectivitate şi-n acelaşi timp se simte bine când în prejma sa se află nu câţiva oameni, ci MARI MULŢIMI! Total imoral, se înconjoară de persoane docile şi fidele, pe care le copleşeşte cu DEBITUL VERBAL! Amestec insolit de PARANOIA, MEGALOMANIE şi ISTERIE, bolnavul este susceptibil de orice. Se consideră autotştiutor şi nu admite observaţii.
„Nu există BOALĂ, ci BOLNAVI”, este celebrul aforism al lui Hipocrat. În preajma alegerilor din luna noiembrie a anului 2004 din România, aş recomanda cartea: „Lumea văzută de medici”, de Paul Ştefănescu, Editura Medicală, Bucureşti 1991. Aş recomanda această carte tuturor celor care se găsesc pe listele de deputaţi şi senatori. Aş recomanda-o în special candidaţilor la funcţia de Preşedinte al României, căci nu mai avem nevoie de oameni, bolnavi de „narcisism malign”! Şi paranoia. La sărăcia noastră a românilor, asta ne-ar mai TREBUI?
Prof. Teodor T. Voicu, Şc. Gimnazială Albeni – jud.Gorj
