„Și gânduri, și rânduri…”

1165

„Și gânduri, și rânduri, / Și rânduri de gânduri;/ Și doruri, și zboruri,…/ Și zboruri de doruri” transmitea ca mesaj pentru cei dragi poeta Mariana Popeangă Cornoiu, recitând sacadat, întocmai ca bătăile inimii („Puls” – volumul „Ascultând cum crește iarba”).
La comemorarea unui an de la trecerea în eternitate, familia, prietenii, colegii de liceu sau de „catedră” și foștii elevi s-au întâlnit la Cimitirul Bârsești – Târgu-Jiu pentru o slujbă de comemorare și sfințirea crucii. Au venit chemați parcă de ”zborurile” de doruri ale poetei, aducându-i un pios omagiu. Amintirile, versurile și timbrul violoncelului au transformat partea a doua a comemorării într-un cenaclu altfel, în care s-au împletit încrederea, melancolia, iubirea și recunoștința.
Versurile Marianei Popeangă Cornoiu rămân aproape de noi, dincolo de metronomul prea strict al vieții.
ÎNFRUNTARE, volumul „Ascultând cum crește iarba”, Editura „Limes”, 2019
În fiecare zi pregătesc lancea
Să ucid timpul
Care se pregătește să mă ucidă
De când m-am născut…
Dar, în vârful ei,
găsesc mereu trandafiri.
ESENȚE, volumul „Esențe”, Editura „Măiastra”, 2007
*** NAȘTERE: Început de sfârșit, Pentru trupul zămislit.
*** VIAȚĂ: Floarea păpădiei În calea vijeliei.
*** PUBERTATE: Adună copilăria petale de nufăr, Să se culcușească în suflet. *** ADOLESCENȚA: Somnul copilăriei Înăuntrul cochiliei.
*** TINEREȚE: Rătăcim în pădurea clipelor Căutând în zadar fragi de dor.
*** SENECTUTE: De la o vreme și bucuriile sunt triste… Și tot mai multe noduri la batiste!
*** DOR: Trandafir crescut în suflet… Să te-nțepe ca să suferi!
*** SUSPIN: Gându-mi smulge din suflet câte un spin, Încercând să-l scape de chin!
CEL DRAG RĂMÂNE…, volumul „Ascultând cum crește iarba”, Editura „Limes”, 2019.
De fapt, nu ne despărțim niciodată,
Plecatul rămâne în noi…
Imaginea lui e-mbrăcată
În giulgiul amintirilor moi.
E mai prezent în suflet ca-nainte
În locul luminat de amintiri
Și-n fiecare clipă care trece
Pe cel plecat cu grijă îl respiri.
Îl culci cu mângâieri când vine seara,
Iar uneori nici nu vrea să adoarmă
Și-n visul tău adesea se întoarnă.
SĂ NU MĂ CAUȚI, volumul „Lumina din cuvânt”, Editura „Rhabon”, 1995
Să nu mă cauți când toamna o să vrea
În sufletul meu cald să-și strângă bruma!
Voi încerca să mă feresc de ea
Și-mi voi păstra în inimă căldura.

Mă voi ascunde-n pulbere de stele
Și lacrimile florilor sfioase
Vor oglindi doar visurile mele
Ce-or răsări în iarba de mătase.
Și vântul rătăci-va prin păduri
Căutându-mă cu blânda-i adiere
Înfiorând sfioasele răsuri
Crescute din căușul palmei mele.

Să nu mă cauți, să mă aștepți cuminte,
Că voi veni la umbra amintirii
De câte ori grădinile din minte
Vor face să-nflorească trandafirii!
PREA MULTĂ TOAMNĂ, volumul „Ascultând cum crește iarba”, Editura „Limes”, 2019
Atâta toamnă, Doamne,
Și câtă desfrunzire!…
Și toamna asta trece și prin mine,
Apropiindu-mă mai mult de Tine!
Atâta toamnă, Doamne,
Și primăveri prea scurte,
Ce trec atât de iute,
Ca ciutele la munte.
Și vara, vara, Doamne,
Ce arde făcând scrum
Maci înfloriți la margine de drum
Pe care, prea grăbiți,
Doar i-am privit cu drag…
Prea multă toamnă,
Doamne, Și iarna lângă prag!
TRĂIRE SUBLIMĂ, volumul „Ascultând cum crește iarba”
Să respir muzică,
Să zâmbesc cer,
Să scald lacrima
Până ce pier.
ARTA VIEȚII, volumul „Ascultând cum crește iarba”, Editura „Limes”, 2019
În fiecare zi murim cate puțin
Și rănile ne oblojim pe-ascuns
Cu flori de vis și cu venin
Ce de la cobre greu l-am muls.
Ne zviduim vremelnic și ne pare
Ca nicio rană-n suflet nu mai doare,
Dar nu-i decât iluzia deșartă!
Aceasta este-a vieții mare artă:
Ca să trăiești mereu rănit de dor,
Ca și când tu ai fi nemuritor.
POARTA, volumul „Ascultând cum crește iarba”, Editura „Limes”, 2019
Dacă n-ar fi moartea,
Cum am găsi alt început?
Poartă este ea
Plecării de-a căuta
Ce n-ai avut:
Odihna, liniștea, eternitatea.
Familia Vasile CORNOIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here