Sfinții cuvioși Daniil şi Misail de la Turnu, ocrotitorii Olteniei, cinstiți astăzi în bisericile din cuprinsul Arhiepiscopiei Olteniei

431

A doua mare sărbătoare a lunii octombrie, pentru credincioșii din Arhiepiscopia Craiovei, este astăzi praznicul Sfinților Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mânăstirea Turnu din judeţul Vâlcea, aceşti cuvioşi fiind printre cei mai recenţi sfinţi canonizaţi de către Biserica Ortodoxă Română.
Sfinţii cuvioşi Daniil şi Misail s-au născut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în părţile Olteniei; încă din tinereţe, amândoi erau iubitori de nevoinţe pentru Dumnezeu şi doritori de viaţă sfântă, având o fierbinte dragoste către Mântuitorul Iisus Hristos şi către Preacurata Sa Maică. Drept aceea, ascultând de porunca sfântă a Domnului, ,,Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine să-şi ia crucea sa şi să urmeze Mie“, au lăsat casă, fraţi, rude şi prieteni şi au intrat în mânăstirea Cozia ca fraţi, vieţuind în ascultare şi smerenie, urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea pe cruce. Ei au deprins taina nevoinţelor, dobândind darul rugăciunii şi al iubirii de Dumnezeu. Deci, parcurgând după rânduială toate încercările duhovniceşti, s-au supus poruncilor stareţului lor şi fraţilor, fiind exemple vii de nevoinţă întru toate. Nu mult după ce au intrat în mânăstire, pentru multele lor osteneli şi pentru râvna lor după Dumnezeu, s-au făcut vrednici de mult dorita schimă a călugăriei, primind tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind cunoscător al Sfintelor Scripturi şi a învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, dar având şi viaţă vrednică şi iscusinţă în viaţa călugărească, a fost învrednicit de harul preoţiei. Deci, ajuns ca făclia în sfeşnic, prin viaţă smerită şi curată, s-a făcut repede cunoscut de părinţii din mânăstire, care şi l-au ales duhovnic şi povăţuitor pe calea mântuirii.
Printre cei care se mărturiseau la Cuviosul Daniil a fost şi vrednicul de pomenire fericitul Misail, care i-a devenit şi ucenic duhovnicesc. Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a început şi mai cu osârdie a se nevoi, mergând din putere în putere şi sporind în faptele cele bune, chip şi pildă făcându-se tuturor. După o vreme, dorind împlinire duhovnicească şi arzând de dragostea cea dumnezeiască, au hotărât să părăsească viaţa de obşte şi să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la stareţul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în ţinuturile muntelui Cozia, unde şi-au săpat chilii în stânca muntelui, lângă izvoarele de apă ale pădurii liniştite. Multe au fost ispitele cuvioșilor, însă niciuna n-a biruit setea lor de rugăciune, de linişte şi de osteneli. Chiliile din curtea Mănăstirii Turnu în care şi-au ales să trăiască cei doi pustnici atrag şi astăzi credincioşii care le vizitează şi aprind o lumânare în locul unde cei doi au trăit în rugăciune. Şi aici, în timp ce urci treptele de piatră, ai parte de o lecţie de credinţă. Poţi aluneca uşor sau te poţi lovi cu capul de pragul de sus dacă nu eşti atent. Aici, vieţuitorii de la Mănăstirea Turnu se roagă şi se mărturisesc în faţa lui Dumnezeu. „Se spune că Sfinții Cuvioși Daniil și Misail au trăit aici, în cele două chilii, 20 de ani. Primul în cea din dreapta, iar al doilea în cea din stânga. Când a zidit biserica schitului, Mitropolitul Varlaam le-a așezat osemintele la temelia ei, în dreptul sfântului altar. O piatră încastrată în zid, scrisă în chirilică, face referire la «Daniil duhovnicul». Iar noi simțim ajutorul acestor sfinți tot timpul. Ei sunt ocrotitorii mănăstirii noastre”, ne spune părintele Nectarie de la mânăstirea Turnu din judeţul Vâlcea. „O predanie locală spune că în jurul anului 1793, când Episcopul Iosif I se instala ca ierarh în cetatea Basarabilor de la Curtea de Argeș, monahia Marta, mama lui, călugărită și ea la bătrânețe, retrasă într-una din aceste grote, ar fi plecat la Domnul. Despre acest lucru a scris și vrednicul de pomenire arhiepiscop Gherasim, în Monografia «Eparhia Râmnicului», în paginile dedicate mănăstirii noastre. Și tot la fel, predania îl pomenește și pe monahul Arsenie, tatăl episcopului Iosif I, despre care spune că s-ar fi nevoit și el tot pe aici”, ne mărturisește părintele Nectarie.
Sub acoperământul Maicii Domnului, în jurul Cuvioşilor s-a adunat o mică obşte de fraţi nevoitori întru rugăciunea neîncetată, în privegheri, post şi în citirea cărţilor folositoare de suflet. De aceea, fericiţii Daniil şi Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuinţele lor, în cinstea Intrării în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se după tradiţie şi Sfinţii sihaştri Neofit şi Meletie, ocrotitorii Olteniei şi sărbătoriţi în luna septembrie, în ziua a treia. Aceştia coborau din când în când, mai cu seamă în duminici şi sărbători, pentru a se spovedi şi a se împărtăşi la Sfânta Liturghie săvârşită în acest schit, care, aflându-se în aproprierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul Turnu.
Spre sfârşitul vieţii, Cuviosul Daniil a dat părinţilor care se nevoiau acolo rânduieli de viaţă pustnicească, apoi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, le-a pus povăţuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Misail. Amândoi fericiţii, Daniil şi Misail, după trecerea lor la cele veşnice, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, au fost îngropaţi lângă altarul bisericuţei lor; când, în anul 1676, mitropolitul Varlaam al Tării Româneşti a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a așezat sfintele moaşte ale Cuvioşilor Daniil şi Misail la temelia altarului bisericii celei noi.
Astfel, Cuvioşii Daniil şi Misail, avva şi ucenicul, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinţilor cuvioşi sihaştri români, ca purtători de daruri duhovniceşti şi luminători prin vieţuirea sfântă. Ei sunt modele şi exemple de urmat pentru dobândirea stării de sfinţenie: „Starea de sfinţenie este obţinută de om prin har şi dezvoltată prin fapte bune, printr-o colaborare susţinută cu acesta. Sfinţenia este, astfel, modul de actualizare a harului într-o viaţă lipsită de păcat, prin care înaintăm spre viaţa veşnică prin Iisus Hristos, Izvorâtorul şi susţinătorul sfinţeniei în noi. Sfinții Daniil și Misail ne încredințează că libertatea omului se vădeşte prin conștienta cu care acesta se predă lui Dumnezeu în mod voit, împărtăşindu-se de El. Pentru aceasta este însă necesară depăşirea oricărei tulburări interioare, eliberarea de orice patimă. Creştinul, mergând pe drumul lui Hristos, nu printr-o imitare externă, ci prin trăirea în profunzime a Cuvântului lui Dumnezeu, ajunge treptat spre o asemănare tot mai mare cu Dumnezeu. Cu cât omul se curăţeşte interior sau se eliberează de patimi, harul se poate sălăşlui tot mai adânc în el, transformându-l din interior sau luminând conştiinţa lui în aceeaşi măsură cu mintea, care va putea să străvadă pe Hristos prin toate cele create. Vrednicia credinciosului înseamnă deschiderea lui voluntară către primirea harului, concomitent cu despătimirea şi consolidarea în săvârşirea binelui”, afirmă ÎPS Părinte Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie.
Să cinstim şi noi pe aceşti ocrotitori ai Olteniei, pe Sfinţii cuvioşi Daniil şi Misail de la Turnu, participând la Sfânta Liturghie în ziua pomenirii lor, marţi, 5 octombrie a.c., citind viaţa şi Acatistul lor, rugându-ne adesea către aceşti sfinţi şi imitând viaţa şi faptele lor prin viaţa şi trăirea noastră.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here