Sfânta muceniţă Tatiana, ocrotitoarea Olteniei, sărbătorită azi, 12 ianuarie 2024

Sărbătoare cu cruce roșie astăzi, 12 ianuarie a.c.
Ziua de 12 ianuarie reprezintă în fiecare an pentru credincioşii din judeţul Gorj şi nu numai un ales prilej de sărbătoare duhovnicească, motivul fiind dat de prăznuirea Sfintei muceniţe Tatiana Diaconiţa, ocrotitoarea Olteniei.
Moaştele acestei cinstite mirese a lui Hristos se găsesc în Catedrala Mitropolitană ,,Sfântul mare mucenic Dimitrie. Izvorâtorul de Mir“, alături de moştele Sfinţilor mari mucenici Serghei şi Vah şi cele ale Sfântului ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului. Sfânta muceniţă Tatiana a trăit în timpul domniei împăratului Alexandru Sever şi a fost o diaconiţă a Bisericii creştine din secolul al III-lea. Pe vremea aceea, „diaconiță putea deveni orice femeie indiferent că era căsătorită, văduvă sau necăsătorită. Important era chemarea spirituală pe care o simțea și anume, aceea de a fi alături de Biserică și de a se implica în activitatea filantropică a Bisericii. Prima mențiune oarecum clară în legătură cu funcția sau rolul diaconițelor apare într-una din epistolele pauline, în Epistola către Romani la capitolul al XVI-lea când în finalul Epistolei Sfântul Apostol Pavel menționează o listă întreagă de colaboratori ai săi din Roma, printre care menționează și pe Febe care este numită diaconiță sau slujitoare”, afirmă pentru părintele asistent doctor Cosmin Pricop de la Facultatea de Teologie din București. Rolul diaconiţelor era asemănător cu cel pe care îl aveau cei şapte diaconi, menţionaţi în cartea Faptelele Apostolilor, între care se remarcă Sfântul apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan. De asemenea, alte câteva scrieri din secolele III-IV arată că diaconiţele aveau şi un rol liturgic: ajutau la săvârşirea Sfântului Botez în cazul femeior, spijineau activitatea filantropică şi de ajutorare a săracilor, văduvelor şi orfanilor ş.a.
Viaţa
Tatiana s-a născut la Roma într-o familie nobilă. Tatăl său era funcționar în administrația imperială, creștin în ascuns și care a crescut-o pe fiica sa în credința creștină. A devenit diaconiţă a unei biserici din Roma și s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, îngrijind bolnavii și ajutându-i pe cei în nevoi. Toate acestea erau periculoase în acea vreme, iar într-o bună zi juristul Ulpian a prins-o pe Tatiana și a încercat să o silească să aducă jertfă zeului păgân Apollo. Ea s-a rugat fierbinte, iar prin minune dumnezeiască atunci s-a pornit un cutremur care a distrus statuia lui Apollo și o parte a templului. Demonul care locuia în acel idol a fugit de acolo scrâșnind din dinți, fiind văzut de cei de față sub forma unei umbre care zbura prin aer. Atunci persecutorii au poruncit ca Tatiana să fie torturată. I-au smuls ochii fecioarei cu niște cârlige, însă ea a răbdat toate fără teamă, rugându-se pentru chinuitorii ei, implorând pe Domnul ca ochii duhovnicești ai acestora să se deschidă, iar Domnul a auzit rugăciunea roabei sale. Călăii au văzut patru îngeri care au înconjurat-o pe sfântă și au început să-i bată pe chinuitorii ei. Văzând aceasta, opt dintre ei au crezut în Hristos și au căzut în genunchi înaintea Sfintei Tatiana, cerându-i iertare pentru păcatul pe care îl săvârșiseră împotriva ei. Au fost torturați și executați la rândul lor pentru că se mărturisiră a fi creștini și au primit astfel Botezul sângelui. În ziua următoare, Sfânta Tatiana a fost adusă iarăși înaintea judecătorului care, văzând că rănile i se vindecaseră complet, a poruncit ca aceasta să fie dezbrăcată și bătută, iar trupul să-i fie tăiat cu niște lame ascuțite. Făcând aceasta, aerul s-a umplut de bună mireasmă. Apoi sfânta a fost culcată la pământ și bătută crunt de mai multe rânduri de slujitori care se înlocuiau unii pe alții. Chinuitorii, sfârșiți de puteri, spuneau că o putere nevăzută îi bătea cu bețe de fier. Într-adevăr, îngerii o apărau de loviturile pe care călăii le abăteau asupra ei, întorcându-le spre chinuitori, astfel încât nouă dintre ei au căzut morți pe loc. Sfânta a fost apoi aruncată în închisoare, unde s-a rugat iarăși toată noaptea, cântând și aducând laudă lui Dumnezeu dimpreună cu îngerii.
La începutul dimineții următoare, Sfânta Tatiana a fost dusă iarăși înaintea judecătorilor. Chinuitorii au văzut uimiți cum sfânta, după atâtea groaznice chinuri, era aproape cu totul sănătoasă și încă mai strălucitoare și mai frumoasă decât mai înainte. Atunci judecătorii i-au cerut să aducă jertfe zeiței Diana. Sfânta a părut că se învoia, astfel că a fost dusă la templul păgân. Atunci Tatiana și-a făcut semnul Sfintei Cruci și a început să se roage. Dintr-o dată s-a auzit un bubuit de tunet asurzitor și un trăsnet a lovit idolul, jertfele și pe preoții păgâni. Sfânta muceniță a fost iarăși torturată îngrozitor. Chinuitorii au legat-o de un stâlp, i-au strujit trupul cu gheare de fier; i s-au tăiat și sânii. În acea noapte, îngerii i-au apărut iarăși sfintei în închisoare, vindecându-i rănile, ca și mai înainte. În ziua următoare, Tatiana a fost dusă până la circ, fiind dată pradă unui leu flămând. Fiara însă nu i-a făcut fecioarei nici un rău, ci s-a mulțumit să-i lingă picioarele. Pe când leul era dus înapoi în cușcă, l-a atacat și l-a ucis pe unul dintre chinuitori.
Apoi Tatiana a fost aruncată în foc, însă nici focul nu i-a putut face niciun rău. Păgânii, crezând că sfânta era o vrăjitoare, i-au tăiat părul, închipuindu-și că puterile ei magice ar fi fost cumva legate de părul ei lung. Apoi au închis-o în templul lui Zeus. A treia zi, preoții păgâni au intrat în templu, dorind să aducă jertfe lui Zeus. Au zărit idolul căzut la pământ, sfărâmat și pe sfânta muceniță Tatiana lăudând cu bucurie pe Domnul nostru Iisus Hristos. În cele din urmă, Tatiana și tatăl ei au fost amândoi decapitați într-o zi de12 ianuarie, în preajma anului 225 d.Hr., primind astfel cununa muceniciei.
Cinstirea
Sfânta Muceniță Tatiana este cinstită în întreaga Biserică Ortodoxă și este cunoscută ca făcătoare de minuni. Se spune că minunile ei i-au adus pe mulți la adevărata credință. Sfânta Tatiana este considerată a fi ocrotitoarea studenților, iar în Belarus, Rusia și Ucraina ,,Ziua Sfintei Tatiana“ cunoscută și ca „Ziua studenților”, este o sărbătoare națională. Sfântul ocrotitor al Serbiei, Nicolae Velimirovici, a scris un imn în cinstea sfintei Tatiana.
Sfintele moaşte
În secolul al XVII-lea Sfântul şi binecredinciosul voievod Neagoe Basarab a adus de la Constantinopol capul Sfintei muceniţe Tatiana, fiind aşezat în anul 1517, anul primei canonizări a unui sfânt trăitor la noi – Sfântul Nifon al Constantinopolului – în biserica mânăstirii Curtea de Argeş. Prin rânduială dumnezeiască, în anul 1949, o dată cu înfiinţarea Mitropoliei Olteniei, moaştele Sfintei mucenice TATIANA au fost aduse în Catedrala mitropolitană din Craiova, împreună cu moaştele Sfântului ierarh Nifon şi Sfinţilor mari mucenici Serghei şi Vah.
În biserica mânăstirii ,,Adormirea Maicii Domnului“ a Peşterilor din Pskov, Rusia, se află mâna dreaptă a Sfintei mucenice TATIANA Diaconiţa, alte două fragmente din moaştele Sfintei găsindu-se în Biserica ,,Sfintei Tatiana“ din Moscova şi relicvarul mânăstirii ,,Schimbarea la Faţă“ din Brooklin, Massachussetts, SUA.
Să cinstim şi noi cum se cuvine pe această mare muceniţă a lui Hristos şi ocrotitoarea a noastră, a celor din regiunea Olteniei, participând la Slujba Sfintei Liturghii din ziua de 12 ianuarie 2024, citind viaţa şi minunile Sfintei muceniţe TATIANA, săvârşind Acatistul ei, făcând fapte de milostenie şi ajutorare a săracilor şî bolnavilor şi mai ales preamărind pe Dumnezeu, Dătătorul tuturor bunătăţilor, căci ,,minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!“.
Marius Stochiţoiu