Aşa cum s-a menţionat în prima parte a evocării evenimentului liturgic desfăşurat acum o săptămână, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Sfânta Mănăstire Târgu-Logreşti şi-a sărbătorit Hramul «Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana», părinţii după trup ai Fecioarei Maria, prin desfăşurarea unei slujbe liturgice în cadrul căreia a slujit cu o evlavioasă dăruire şi a condus oficierea slujbei, Preacuviosul Arhim. Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, care a început rostirea cuvântului de învăţătură duhovnicească prin a transmite mesajul de binecuvântare din partea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, arătând că Înaltul Ierarh este alături de credincioşi prin rugăciuni, iar, orice hram al unei mănăstiri este o sărbătoare închinată sfinţilor respectivi, însăşi biserica de mănăstire din Târgu-Logreşti fiind închinată celor sfinţi pe care îi pomenim la Sfânta Liturghie!
,,Toate acestea nu pot fi înţelese decât în logica dumnezeiască, într-o logică eminamente spirituală”!
Prezentând cuvântarea într-o logică a unei înalte vocaţii teologice şi duhovniceşti, aceasta putând constitui «o lecţie de viaţă» care poate să fie predată elevilor şi tuturor tinerilor la începutul şi pe tot parcursul anului de învăţământ, chiar în locul acelei minunate «lecţii de dirigenţie» care astăzi a dispărut în sertarele birocraţiei ministeriale, Preacuviosul Ioachim Pârvulescu a spus că la cununie, tinerii îşi iau sfinţii ca ocrotitori ai casei lor, având o permanentă comuniune cu ei, ceea ce înseamnă că sfinţii sunt protectorii unei biserici sau ai unei mănăstiri. Prin urmare: ,,Iată că de aproape 250 de ani, în această mănăstire sunt ocrotitori Sfinţii Ioachim şi Ana, sfinţi mari înaintea Lui Dumnezeu, pentru că şi în ceruri este o ierarhizare pe care noi încercăm s-o avem pe pământ, o ierarhizare administrativă în biserică, în comună sau în oraş, pe care o numim rânduială, pentru că sfinţii au în ceruri o anumită ascultare înaintea Lui Dumnezeu! Noi ne închinăm înaintea Sfintei Treimi, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, dar, o adorăm şi o cinstim pe Maica Domnului, cinstindu-i şi pe sfinţi! Deci, Maica Domnului este imediat după Sfânta Treime, pentru că în ceruri, nu este o «relaţie» între cineva şi altcineva, aşa cum se petrece în lumea noastră, iar, înaintea Lui Dumnezeu, nu este vorba despre o «relaţie», ci, despre sfinţenie! Maica Domnului nu putea să se nască decât din oamenii cei mai sfinţi la vremea aceea, aşa cum din Maica Domnului S-a Născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu! Pentru toţi cei din ceruri, definitorie este sfinţenia! Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi, Ioachim şi Ana au născut-o pe Maica Domnului în condiţii suprafireşti, aşa cum şi Maica Domnului L-a Născut pe Mântuitorul Hristos în mod suprafiresc, iar, toate acestea, nu pot fi înţelese decât în logica dumnezeiască, într-o logică eminamente spirituală! Sfinţii Ioachim şi Ana trăiau în durere, neavând copii, aşa cum sunt şi oameni care nu au copii, iar, în funcţie de credinţa lor, Dumnezeu le răsplăteşte nevoinţa, pentru că Dumnezeu ne dă întotdeauna, după credinţa noastră, după inima noastră! (sic!!). Credinţa este o stare pe care astăzi o ai, şi poate mâine, nu o mai ai, pentru că vii la biserică şi te rogi, dar, ducându-te acasă, te enervezi, te superi pe cineva, iar, atunci, credinţa dispare! Alternanţa noastră între a fi şi a nu fi credincios devine foarte delicată, iar, sfinţii au dus această luptă pentru a menţine credinţa! Rugăciunea şi postul sunt veritabile «terapii şoc» în zilele noastre şi în toată vremea de peste an! Pentru că sunt multe sfaturi care pot fi date oamenilor ce-şi doresc naşterea de copii! În viaţă, noi suferim pentru păcatele părinţilor şi ale străbunilor, până la cea de-a patra generaţie, dar, nu ca o pedeapsă, ci, mai mult ca o consecinţă, la fel ca la sămânţa pusă în pământ! Aşa cum spunea un sfânt părinte, noi suntem «o sinteză» a «harababurii» dintre mama şi tata! E necesar să facem rugăciuni, ca să se «igienizeze» arborele genealogic, pentru că de multe ori, nu se nasc prunci din cauza păcatelor părinţilor, ale bunicilor şi ale străbunicilor, dar, ne putem ajuta prin pomenirea morţilor noştri! Toată viaţa, să ne pomenim neamul nostru, iar, pentru aceasta, avem nevoie de ajutor, avem nevoie de rugăciune, pentru că noi suntem «cumulul» faptelor noastre! Prin credinţă, putem depăşi orice încercare a vieţii, orice provocare, orice pandemie, orice dezordine, orice indisciplină a vieţii noastre! Spre exemplu, cancerul se face dintr-o «indisciplină» alimentară, dar, şi dintr-o «indisciplină» spirituală, din care, în mod nefericit rezultă stresul, adică, răul şi frica din jurul nostru, necazurile care, parcă nu mai au limite! Postul face bine corpului şi sufletului nostru, pentru că atunci, noi putem stăpâni patimile, devenim ceva mai buni şi mai îngăduitori cu «greşalele greşiţilor noştri», cum spunem la sfânta rugăciune! Vedeţi, din ceea ce se întâmplă pe plan mondial din cauza pandemiei, înţelegem şi mai bine că trebuie să ascultăm de biserică, pentru că aşa cum lumea ascultă de medic, de psiholog sau de sociolog, în biserică avem o logică a credinţei, avem «armele», avem şi «medicamentele» care vindecă oamenii”!
Un cuvânt de atitudine, care generaeză în sufletul credinciosului un comportament adecvat credinţei în Dumnezeu!
Preacuvioase Părinte Exarh, spaţiul jurnalistic, nu ne îngăduie să prezentăm, astăzi, toată minunata expunere prezentată la Hramul Mănăstirii de la Târgu- Logreşti, de aceea, amânăm încheierea extraordinarului cuvânt de învăţătură pentru o dată viitoare, care sperăm să fie cât mai curând, însă, nu poate fi uşor trecut cu vederea faptul că aveţi din belşug elocinţa cuvântului duhovnicesc, în primul rând, pentru că aveţi o cuvântare explicită de atitudine, şi nu doar de explicaţie teoretică şi expozitivă, ci, îndemnaţi pe cei care vă ascultă, la un comportament de oameni credincioşi, aşa cum o faceţi şi la Mănăstirea Lainici, iar, acest lucru este caracteristic slujitorilor altarului care au un loc bine definit într-o «ierarhie» înaltă, în raport cu autoritatea pe care o îngăduie Bunul Dumnezeu! Nu reproşez nimic altui slujitor al altarului, dar, spre deosebire de Părintele Ioanicescu, cel care şi-a rezumat cuvântul, doar la modul explicativ şi expozitiv, cuvântul Preacuvioşiei voastre este unul de atitudine, care generează în sufletul credinciosului un comportament adecvat credinţei în Dumnezeu! Foarte multe lucruri ar putea fi comentate, din cuvântul pe care l-aţi rostit, cum ar fi spre exemplu, «relaţiile» din lumea profană, care denaturează esenţa omului, diferenţa dintre logica omenească şi logica dumnezeiască, «alternanţa între a fi şi a nu fi credincios», povara pe care o duce omul de a fi apăsat de păcatele părinţilor săi, ca să nu mai spun despre îndemnurile pe care le adresaţi credincioşilor, de a face ascultare slujitorilor Bisericii Lui Dumnezeu, cea care prescrie ,,«medicamentele» care vindecă oamenii”! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
