În Duminica a 19-a după Rusalii, Ap.2 Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9; Ev. Luca 6, 31-36 (Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor), din ziua de 29 septembrie 2019, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a săvârşit slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul «Sfânta Cuv. Parascheva», din Parohia Poienari, filia Lupeşti, Comuna Bumbeşti-Piţic, judeţul Gorj şi a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi, în frunte cu preacucernicul Părinte Protoiereu, Pr. Iulian Mărgineanu şi din care au făcut parte, printre alţii: Preacucernicul Părinte Pr. Cornel Popescu şi Preacucernicul Părinte Pr. Dumitru Stănică, ambii din Parohia Pociovalişte, Preacucernicul Părinte Pr. Ion Săpun, din Parohia Bumbeşti-Piţic, Preacucernicii Părinţi Preoţi: Ion Spilcă, din Parohia Cernădia, Florin Diaconu, din Parohia Baia de Fier, Ion Birceanu din Parohia Surpaţi ş.a.m.d., Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova, iar asistenţa tehnică a oficierii slujbei a fost asigurată de către domnul Ionuţ Stanciu, de la Mitropolia Olteniei. Trebuie precizat că biserica a fost zidită ca un lăcaş de piatră la anul 1640, pe o veche temelie a unei biserici de lemn, apoi a fost reconstruită în anul 1833 şi renovată între anii 1935-1946, pentru că s-a resfinţită în luna decembrie, ziua 8, în anul 1946, în vremea Regelui Mihai I şi a ÎPS Atanasie al Râmnicului. Între anii 2014-2019 s-au făcut consolidări ale zidurilor şi ale incintei bisericii cu cheltuiala enoriaşilor din Poienari, a fost refăcută pictura de către pictorul Toader Peter, iar mobilierul din interiorul bisericii a fost lucrat cu măiestrie de către Preacucernicul Părinte Pr. Dumitru Stănică, un iscusit sculptor în lemn, de asemenea, a fost ridicat un prăznicar în curtea bisericii, sub îndrumarea Pr. Paroh, Emilian Creţoiu.
,,Aici, la poalele munţilor, unde a dăinuit de veacuri credinţa cea adevărată”!
În cadrul slujbei de liturghisire, diaconul Daniel Ţenea a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Urzicuţa, Dolj. În final, pentru osteneala depusă, Precucernicul Părinte Paroh, Emilian Creţoiu a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor şi au primit gramate chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: d-l primar, Michi Nioaţă şi d-l general-magistrat, Petre Similean. Preacucernicul Părinte Protopop, Iulian Mărgineanu a dat citire actului de resfinţire a bisericii şi a spus, printre altele: ,,Suntem aici, la poalele munţilor, unde a dăinuit de veacuri credinţa cea adevărată! Ne-am bucurat, ori de câte ori am venit în localitate, de credinţa enoriaşilor şi de primirea părintelui paroh”, iar d-l primar Michi Nioaţă i-a mulţumit Mitropolitului Olteniei pentru cinstea de a veni din nou în această localitate, mai ales că ,,în cele două mandate ale mele, ne-aţi onorat cu prezenţa de patru ori şi vă mulţumim foarte mult pentru această zi minunată” a spus în încheiere şeful administraţiei locale. Am reţinut cuvintele pilduitoare ale Preacucernicului Părinte Pr. Cornel Popescu, care ne-a destăinuit faptul că trăieşte un sentiment deosebit, în Duminica iubirii vrăjmaşilor, apreciind implicarea feţelor bisericeşti din comună în viaţa comunităţii de parohie! Dintre oamenii de prestigiu legaţi de viaţa localităţii, am remarcat prezenţa doamnei economist Lili Dănescu, contabil şef la Colegiul Tehnic nr. 2, Târgu-Jiu, ca şi a d-lui Liviu Micu, de la acelaşi colegiu, cel prezent cu sufletul la sfânta slujbă de târnosire, a domnului Liviu Scurtu, inginer la distribuţia gazelor Târgu-Jiu, Gorj.
,,Sfinţii din biserică sunt «ferestre» ale Împărăţiei Lui Dumnezeu”!
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, ÎPS Părinte dr. Irineu a început prin a spune că sfinţirea unei biserici este aşteptată cu multă voinţă şi cu multă dragoste de către credincioşi, pentru că este un moment unic în viaţa unei parohii, pentru a primi binecuvântare de la Dumnezeu şi sfinţenie, mai ales că sfinţirea bisericii este o slujbă cu totul aparte, un moment deosebit, pentru că la târnosirea bisericii, noi cerem Lui Dumnezeu ca să sfinţească această Casă a sa, pe care El a zidit-o, Fiul Său a întărit-o şi Duhul Sfânt a sfinţit-o, când în cele patru colţuri se unge sfânta biserică, aşa cum impune ceremonia, cu Sfântul şi Marele mir pe care îl primim numai la Sfântul Botez! Aceasta simbolizează faptul că biserica este cuprinsă pe deplin de prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt, Cel Care toate le rânduieşte! De asemenea, se sfinţeşte Sfânta masă din Sfântul altar, unde se slujeşte Sfânta Liturghie în fiecare Duminică şi la zile de sărbătoare! Mitropolitul Olteniei a precizat: ,,În acest moment înălţător, Îi cerem Bunului Dumnezeu ca să facă din lăcaşul acesta, construit de mână omenească, o Casă a Sa, ca ochii Săi să fie permanent deschişi asupra celor care vin şi se roagă aici, ca să le dea sfinţenie tuturor celor care se roagă, să le dea sănătate şi izbăvire de duşmanii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, să le dea linişte sufletească şi spor sufletesc. Din aceasta înţelegem că sfânta biserică este locul unde noi primim, cu adevărat, darurile cele bogate ale Lui Dumnezeu, unde suntem întâmpinaţi de către sfinţii Săi! Chipurile pictate ale sfinţilor sunt icoane binecuvântate de Dumnezeu şi atestă prezenţa sfinţilor în biserică! Aşa cum imaginea îl reprezintă pe om, sfinţii pe care îi vedem în biserică sunt «ferestre» ale Împărăţiei Lui Dumnezeu! Închinându-ne înaintea icoanelor şi sărutându-le, primim sfinţenia Lui Dumnezeu! Ni se împărtăşeşte prin icoană puterea sfântă a Lui Dumnezeu! Biserica e deosebită de tot ceea ce avem în satul nostru şi în comuna noastră! Este singura clădire pe care o numim «sfântă», pentru că aici primim sfinţenia Lui Dumnezeu! Biserica este o realitate a prezenţei Lui Dumnezeu în «Casa» Sa şi noi să fim siguri că Dumnezeu «locuieşte» aici! Pentru că Dumnezeu ne-a spus: «Eu, voi fi cu voi, până la sfârşitul veacurilor»! Deci, când venim la biserică suntem întâmpinaţi de Dumnezeu şi de către sfinţii Săi! Aici, am primit la Sfântul Botez un înger păzitor care se bucură pentru noi! Sfinţii ne păzesc, ne ocrotesc şi ne apără de cel rău, pentru că vicleanul, nu încetează niciodată să ne dea multe necazuri şi suferinţe, să ne vâneze şi să ne «săgeteze» cu tot felul de gânduri şi de lucruri rele! În biserică, noi suntem cuprinşi de sfinţenia şi «mireasma» Lui Dumnezeu, de o lumină nevăzută pe care o ducem acasă la noi! Într-o povestire a unui sfânt, se spune că un om venea la biserică şi era cuprins de o lumină nevăzută, dar, întorcându-se acasă, era însoţit de fulgere şi de tunete, iar un glas, atunci striga: «Arde-l, trăzneşte-l»! la care s-a răspuns din cer: «Nu pot să-l lovesc, pentru că a fost la Sfânta Liturghie!». Deci, cei care venim la sfânta biserică, suntem ocrotiţi de puterea Lui Dumnezeu, iar, aşa cum intră cineva într-un loc înmiresmat, de unde iese cu mireasma locului respectiv, când venim la biserică, primim această sfinţenie şi fiecare primeşte în sufletul şi în trupul său «mireasma» sfinţeniei, pentru că Dumnezeu ne răsplăteşte cu daruruile Sale! Dacă suntem în biserică şi nu vorbim sau nu stăm cu ochii la judecată faţă de cel de lângă noi, sau nu pizmuim pe cineva, atunci, îngerul păzitor ne aduce darul preţios al sănătăţii şi al bucuriei, primit de la Dumnezeu”, a subliniat Înaltul Ierarh al Olteniei!
,,Dumnezeu, Cel Care ne vede pe fiecare în parte, ne dă după sufletul nostru”!
Aplecându-se cu osârdie asupra conţinutului Pericopei Evanghelice, Chiriarhul bisericilor din Oltenia a spus că Sfânta Evanghelie a Duminicii acesteia ne spune foarte clar: «Ceea ce vreţi să vă facă oamenii, faceţi-le şi voi lor», iar dacă vrem ca oamenii să ne cinstească, să ne preţuiască, să ne respecte, să ne dea bineţe şi tot ceea ce ne este de folos, trebuie, la rândul nostru, aşa cum ne spune Mântuitorul, să facem şi noi asemenea, deci, ,,Să avem în vedere acest lucru, pentru că Dumnezeu, Cel Care ne vede pe fiecare în parte, ne dă după sufletul nostru, ne răsplăteşte după fapta noastră! Că ne mai spune Mântuitorul: Dacă iubiţi numai pe cei care vă iubesc, atunci, cu ce sunteţi deosebiţi faţă de necredincioşi? Şi aceia se iubesc între ei! Deci, Mântuitorul ne învaţă că trebuie să extindem iubirea faţă de toţi oamenii, iar, cel care îl iubeşte pe vrăjmaşul său, acela se aseamănă cu Dumnezeu! Că Dumnezeu le răsplăteşte cu bine tuturor, chiar dacă sunt păcătoşi! Deci, iubirea noastră să depăşească cercul strâmt al familiei, al celor dragi! Adevărat, e greu să-l iubeşti pe duşman, dar, Dumnezeu cere, cel puţin, să nu-l urăşti, iar, dacă ai ajuns ca să-l iubeşti, ai ajuns la măsura sfinţeniei! Cei care i-au iubit pe duşmanii lor au fost sfinţii mucenici, pentru că ei s-au rugat, ca şi Mântuitorul Hristos, pentru cei care i-au chinuit şi i-au omorât, pentru că Mântuitorul, pe Cruce fiind, S-a rugat Tatălui Ceresc: «Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!». Dacă facem bine celor care ne-au făcut bine, n-am făcut decât un «împrumut de bine», le-am dat cu «împrumut» şi aşteptăm cu «împrumut», lucru care nu este întrutotul plăcut Lui Dumnezeu! Trebuie să dăm şi celor care nu sunt aproape de noi, iar pomana aceea va fi mult mai bine primită, decât cea pe care o faci în casa ta, pentru că merge mult mai departe” a reiterat ÎPS Părinte Irineu.
,,Bunul Dumnezeu să vă dăruiască pace, bucurie şi mult spor duhovnicesc”!
În încheierea cuvântului de învăţătură duhovnicească, Arhieria Sa, ÎPS Părinte Irineu a spus că atunci când faci milostenie cuiva, gândeşte-te că Îl împrumuţi pe Dumnezeu, iar, Dumnezeui, nu se lasă niciodată dator! De aceea: ,,Este foarte important să ne rugăm pentru toată lumea: «Doamne, iartă-i pe toţi şi mă iartă şi pe mine, păcătosul!». Aceasta e rugăciunea creştinului credincios şi evlavios! Sfaturile Mântuitorului Hristos, din Evanghelia de astăzi, sunt de mare folos vieţii noastre! Cum vedem, viaţa e scurtă şi foarte trecătoare, aşteptăm să trecem din viaţa aceasta în viaţa veşnică! Deci, să agonisim fapte bune, că nu luăm nimic din lumea aceasta! Aşadar, ce ne însoţeşte dincolo de mormânt?
Faptele bune! Faptele milosteniei, ca să nu ne lăsăm duşi de ispita diavolului cu amânarea! Cel mai mare păcat şi cea mai eficientă «armă» a diavolului este amânarea! Amânăm pocăinţa, amânăm spovedania, amânăm Împărtăşania, şi deodată ne trezim la sfârşitul vieţii, când uităm ceea ce am făcut, când cel rău ne dă amorţeală trupului şi sufletului! De aceea, să ne întoarcem la Dumnezeu şi să-I cerem iertare! Să lucrăm cât este ziuă, că vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra! Să facem fapte bune, ca să-L avem în sufletul nostru pe Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că El poartă de grijă de sufletul nostru şi de viaţa noastră! Avându-L pe Domnul, nu ne înfricoşăm niciodată, pentru că El ne izbăveşte de cel viclean! Să îndepărtăm din viaţa noastră drăcuielile, înjurăturile, judecăţile, bârfele, cuvintele de ocară, pentru că toate acestea sunt «îndemnuri» ale diavolului, iar de toate cele bune şi cele rele, vom vedea la judecata de înaintea Domnului! Pentru această muncă pe care dumneavoastră aţi depus-o, fiind în legătură cu strămoşii, de la 1600 şi mai demult, până astăzi, aţi alcătuit împreună familia acestei parohii! Strămoşii sunt prezenţi în pomelnicele noastre, sunt prezenţi în cer şi aici, pe pământ! Unde este Dumnezeu, sunt şi strămoşii noştri! Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca să-i aşeze pe înaintaşii noştri în «ceata» drepţilor din ceruri, iar pe cei care aţi contribuit la înfrumuseţarea acestei biserici, Dumnezeu să vă dea însutit şi înmiit! Felicităm pe toţi cei care aţi participat la această lucrare Dumnezeiască, rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască pace, bucurie şi mult spor duhovnicesc, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
