În ziua de 10 februarie 2019, în Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei); Ap. 2 Corinteni 6, 16-18; 7,1; Ev.Matei 15, 21-28, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi din care au făcut parte Preacucernicul Părinte Protoiereu, Iulian Mărgineanu şi preacuviosul Părinte Bujor Lucian-Lazăr, a săvârşit slujba Sfintei Liturghii Arhiereşti la Mănăstirea cu Hramul «Adormirea Maicii Domnului», din localitatea Polovragi, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, Gorj. Răspunsurile la strană au fost date cu glasuri cristaline şi mlădioase, de către Grupul Psaltic al măicuţelor ostenitoare, în frunte cu Maica Stareţă Spiridona Tăbăcaru-monahia. Din partea administraţiei publice locale, la slujbă au participat d-l Primar Gheorghe Epure şi membri ai Consiliului local Polovragi.
“Nu toţi, cei care spun: «Doamne, Doamne», vor intra în Împărăţia Cerurilor”
În cuvântul de binecuvântare şi de aleasă învăţătură duhovnicească, rostit la încheierea slujbei Arhiereşti, Mitropolitul Olteniei a făcut o prezentare succintă a conţinutului Pericopei Evanghelice, pornind de la cererea insistentă a femeii Cananeence adresată Mântuitorului Iisus Hristos de a-I vindeca pe fiica ei bântuită de un demon necurat, subliniind faptul că: “La prima vedere, Sfânta Evanghelie ne pune pe gânduri, pentru că, în primul rând, Mântuitorul Hristos era în afara Iudeii, acolo unde săvârşea multe minuni, aşa cum a spus, că a venit pentru cei care au primit Legea Lui Dumnezeu! Domnul i-a avut în vedere pe cei care erau chemaţi spre vindecare. Acest lucru nu-I este specific Mântuitorului Iisus Hristos, întrucât El este Dumnezeul tuturor, dar, pentru a corecta unele tradiţii ale iudeilor şi să arate că El este al tuturor, ca să nu fie acuzat de cineva, Mântuitorul săvârşeşte aceste minuni cu o pedagogie foarte înţeleaptă, pentru că venea în această parte a Iudeii, ca să vindece o tânără bântuită de duhurile necurate. Mai ştia Mântuitorul că femeia Cananeeancă este plină de credinţă şi de statornicie, iar numai un om cu asemenea calităţi, poate primi vindecarea de la Mântuitorul Iisus Hristos. Nu toţi, cei care spun: «Doamne, Doamne», vor intra în Împărăţia Cerurilor, zice Domnul, chiar dacă spun rugăciuni multe! Dacă nu le vor spune cu toată inima, nu vom fi ascultaţi, iar o rugăciune făcută numai ca ritual, doar ca să fie făcută, nu poate fi auzită de Dumnezeu…Dacă Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră, ea este dorită de Mântuitorul Hristos ca să fie înalţată la Ceruri de către Apostoli, de către episcopi, de către preoţi, de către slijitorii Lui Dumnezeu! În felul acesta, treptele ierarhice din Biserică sunt binevenite şi sunt primite de către Mântuitorul Hristos, Cel Care ascultă rugămintea fierbinte şi plină de suferinţă, de lacrimi şi de durere a celor care au nevoie”, a menţionat cu deplină elocinţă ÎPS Părinte Irineu!
“A striga către Dumnezeu, nu înseamnă doar a avea o intensitate în rugăciune, dar şi a avea o stăruinţă puternică”
În continuare, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre faptul că fata femeii Cananeence nu suferea de ceva legat de organismul ei, ci, suferea de ceva provocat din afară, pentru că un duh necurat intrase în acea copilă şi o chinuia groaznic, iar Sf. Ev. Matei nu prezintă aceste manifestări ale duhului necurat, dar în alte Evanghelii vedem cum demonul îl asuprea pe om în diferite feluri, când îl trântea în foc pentru ca să-l omoare. “În faţa acestui vrăjmaş al nostru, nu putem lupta decât cu postul şi rugăciunea, foarte intens şi aprins, a subliniat Mitropolitul Olteniei, căci, nu orice rugăciune şi nu orice post ar putea birui duhurile necurate, iar postul şi rugăciunea, să fie cu mare râvnă şi cu aprindere, ca să fie primite de Dumnezeu! Această primire, nu este condiţionată doar de felul în care ne adresăm Lui Dumnezeu, dar şi de inima noastră! Dacă în inima noastră, aceste jertfe, a postului şi a rugăciunii, sunt dăruite Lui Dumnezeu, cu tot sufletul şi cu toată smerenia, sunt bine primite, aşa cum vedem în multe Evanghelii, unde Mântuitorul Hristos apreciază rugăciunea, apreciază postul. Deci, Mântuitorul Hristos, în dialogul cu femeia Cananeeancă, ne arată, în primul rând, că El corectează mentalitatea iudeilor de a socoti că cei din afara lor, ar fi oameni blestemaţi, nişte «câini», iar Mântuitorul Hristos ne dă un înţeles foarte sănătos, ca nimeni dintre cei care ascultă Evanghelia Sa, să nu mai folosească asemenea cuvinte grele şi să nu mai aibă asemenea mentalitate. Mântuitorul Hristos ne arată că nimeni dintre oameni, nu poate fi depreciat la nivelul animalului! Femeia Cananeeancă răspunde înţelept la aprecierea Mântuitorului, că şi «câinii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor», vrând să arate două lucruri importante: că revelaţia Dumnezeiască din Vechiul Testament este de folos pentru toate neamurile pământului, de aceea, în Sfânta Biserică avem Cuvântul Lui Dumnezeu, de mare folos pentru sufletele noastre şi îl rostim de fiecare dată la sfintele slujbe. Apoi, vrea să arate că această învăţătură, nu este neapărat direcţionată către un anumit popor şi chiar dacă ea a fost un testament pentru poporul iudeu, rămâne de învăţătură pentru toţi oamenii, pentru că «hrana» aceasta e de mare importanţă pentru sănătatea şi pentru dobândirea Împărăţiei Cerurilor”. Ca la o lecţie duhovnicească de înaltă ţinută, Ierarhul bisericilor din Oltenia a precizat faptul că în cele din urmă, Mântuitorul Iisus Hristos apreciază şi chiar recomandă credinţa femeii Cananeence, deoarece credinţa ei statornică este cu adevărat răsplătită de Bunul Dumnezeu şi primeşte răspuns la rugăciune! “Acest lucru ne învaţă că insistenţa şi perseverenţa la rugăciune reprezintă răspunsul asigurat! Ori de câte ori insistăm în rugăciunea noastră, Dumnezeu ne ascultă şi ne ajută întotdeauna ca să dobândim bunurile sale cereşti, binecuvântarea de la Harul Său! Este cunoscut faptul că Însuşi Mântuitorul Hristos S-a rugat cu insistenţă Tatălui Ceresc, cum spune Sf. Ap. Pavel, «cu strigăt mare», iar în biserica noastră, ne-a rămas acest îndemn la stăruinţă, chiar din ceea ce ne spune psalmistul: «Doamne, strigat-am către Tine!». A striga către Dumnezeu, nu însemnă doar a avea o intensitate în rugăciune, dar şi a avea o stăruinţă puternică, deşi, poate, nu suntem suficient de încredinţaţi că Dumnezeu ne ascultă”, a subliniat cu luare aminte Chiriarhul nostru.
“A primi ceva de la Dumnezeu se dobândeşte cu multă stăruinţă”
În încheierea cuvântului duhovnicesc de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a ţinut să atragă atenţia că atâta vreme cât noi concentrăm rugăciunea noastră spre o «ţintă», ne îndreptăm şi ne concentrăm asupra scopului pentru care ne rugăm, pentru că «ţinta» noastră e tocmai locul unde vrem să ajungem, iar distanţa de unde începem şi unde vrem să ajungem este «semănată» cu multe greutăţi şi suferinţe! “Toate suferinţele îndurate ca să ajungem la «ţinta» noastră sunt răsplătite de Dumnezeu şi «însemnate» de către îngerul păzitor. Dacă avem o suferinţă vreodată, să nu credem că suntem părăsiţi de Dumnezeu, că suntem uitaţi, pentru că în mod cert, uneori ne-am îndepărtat de Dumnezeu prin anumite fapte şi greşeli ale noastre!
Dar, dacă sufletul nostru se îndreaptă spre Dumnezeu, primim răspuns la cererea pe care am înălţat-o Tatălui Ceresc, pentru că Dumnezeu face să «răsară soarele», şi peste cei drepţi, şi peste cei păcătoşi! Sunt multe lucruri în viaţa noastră care nu merită să le luăm în seamă, pentru ca să avem pace şi linişte sufletească! Pentru că ne spune psalmistul: «Caută pacea şi o urmează pe ea»! Să căutăm ceea ce este esenţial în viaţa noastră, pentru că aşa cum ne învaţă Mântuitorul Hristos: “Căutaţi Împărăţia Cerurilor şi toate se vor adăuga vouă”! Femeia Cananeeancă ne învaţă clar, că a primi ceva de la Dumnezeu, aceasta se dobândeşte cu multă stăruinţă! Această stăruinţă nu este asociată cu neascultarea Lui Dumnezeu, ci este în folosul nostru, care avem nevoie să ne statornicim voinţa, sentimentele şi mintea numai în ceruri, de unde ne vine ajutorul! Aşadar, facă, dar, Mântuitorul Hristos, ca să vindece sufletele noastre, pentru că, aşa cum spune Sf. Isac, să nu avem teamă, precum femeia Cananeeancă, de ceea ce pătimeşte sufletul, care este atât de năpădit de păcate, atât de bolnav şi atât de stăpânit de cel rău! Îl rugăm pe Stăpânul, să ne dea curăţire de aceste patimi, de aceste păcate, pentru ca sufletul nostru să se vindece, asemeni sufletului femeii Cananeence din Evanghelie, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
