Sistemul sanitar din Gorj suferă de aceleaşi boli cronice ale întregului sistem sanitar românesc. După atâta amar de vreme de perioadă democratică, medicilor nu le-a dat nimeni statutul social pe care îl au în toată lumea.
Să fii medic în România nu reprezintă pentru putere mare lucru pentru că medicina nu aduce procente electorale şi, în cele mai multe cazuri, nici nu se amestecă în luptele pentru putere. Mulţi medici sunt folosiţi în campaniile electorale pentru popularitatea lor, unii dintre ei ajungând până la urmă miniştri, primari, parlamentari sau consilieri. Însă de pe aceste posturi ei nu reuşesc niciodată să aducă la rampă adevărurile sistemului sanitar sau ale stării de sănătate ale populaţiei. De pe urma reformei din sănătate poporul a pierdut, medicii au pierdut şi ei, asistenţii medicali la fel, iar de câştigat au câştigat autorităţile politice şi farmaciştii, mai ales cei care se pricep să administreze profitabil lanţuri întregi de farmacii. În sănătate au existat şi există manageri, însă datorită ambiţiei medicilor de a fi şefii şefilor, managementul privat sau profesionist îi sperie, deşi este singura şansă pentru scoaterea sistemului din colaps. Schimbarea unei echipe de medici de la conducerea unei unităţi sanitare cu alta este un fel de pedeapsă maximă pentru întâmplări care se soldează cu numeroase vieţi pierdute. A făcut cineva vreo statistică reală în legătură cu ce s-a întâmplat cu adevărat în ultimii 20 de ani? Până unde a scăzut speranţa de viaţă şi sporul demografic? A făcut cineva vreo investigaţie de ce medicamentele bune sunt mai scumpe în România decât în Luxemburg, ţara cu cel mai ridicat PIB din Europa? Nu! Pentru că alocaţiile financiare din sănătate au fost dirijate de sus în jos în direcţii vicioase iar banii albi, puţini şi nesatisfăcători, atât pentru bolnavi cât şi pentru halatele albe, au făcut de multe ori bani negri în decontul unei persoane puternice. Suntem o ţară de fraieri conduşi de o armată de hoţi. De aceea nu se găseşte metodă pentru confiscarea averilor ilicite făcute cu consum de vieţi şi capacităţi umane, nu cu consumul profitorilor. A murit o fată tânără, un lăstar, şi (ironia sorţii!) plătesc şi cei care nu au avut legătură cu cazul iar celor care vin le vine greu în calitate de colegi să recunoască că vor fi puşi să facă şi ei acelaşi gest şi nu foarte târziu. Acolo unde se amestecă politica sănătatea se alterează pentru că medicii nu au reţineri atunci când îşi fac meserie dar au foarte mari reţineri atunci când trebuie să rabde pur şi simplu convulsiile politicienilor. În lume, există 2 sisteme de sănătate: unul public şi unul privat. În România acest lucru nu se poate atâta vreme cât medicul nu are libertatea de a alege propriul drum, adică activitatea în regim privat sau în regim de stat pentru că bugetul însăşi nu se poate lipsi de contribuţiile naţiunii la propria ei sănătate.
NOTĂ: Când politicienii vor înţelege că medicii au o legătură specială cu Dumnezeu, vor găsi şi soluţiile prin care să le asigure inamovibilitatea. Restul ar depinde numai de munca şi priceperea lor.
Constantin Bunilă