Sărbătoarea Preotului de altar – În această zi a «Înălţării Domnului», Biserica noastră din Roşiuţa sărbătoreşte hramul! – ,,Vă este de folos ca Eu să mă duc! Dacă Eu doar voi învia, dar nu Mă voi duce ca să vi-L trimit pe Sfântul Duh, atunci toată iconomia Mea, întruparea, propovăduirea, răstignirea şi învierea, vor fi zadarnice”!

652

Astăzi, Biserica noastră din Roşiuţa, sărbătoreşte hramul, care este, ca de fiecare dată şi un prilej minunat de întâlnire cu «Fiii satului», desigur, pentru a înţelege mai bine că Înălțarea lui Iisus Hristos, marchează intrarea definitivă a umanității Sale în domeniul ceresc al Lui Dumnezeu, de unde va veni iarăși, dar care, până atunci, Dumnezeu Tatăl, Îl păstrează în Scaunul ceresc pentru a fi Icoana privirilor oamenilor!
Înălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a 6-a după Paşti şi este cunoscută în popor şi sub denumirea de «Ispas», iar, din această zi, creştinii se salută cu evlavie «Hristos S-a înălţat!» la care se răspunde cu «Adevărat S-a înălţat!». Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul i-a luat pe Sfinţii Apostoli şi a urcat cu ei pe Muntele Măslinilor, vestindu-le să nu plece din cetate până ce nu vor primi pe Duhul Sfânt, iar, apoi să meargă în întreaga lume şi să propovăduiască Evanghelia tuturor neamurilor. Iar, după ce a rostit aceste cuvinte, Iisus Hristos Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat pe toţi, iar, pe când îi binecuvânta şi ei I se închinau, un nor L-a acoperit pe Fiul Lui Dumnezeu şi nu L-au mai văzut. Atunci, doi îngeri îmbrăcaţi în haine albe s-au arătat ucenicilor şi le-au spus că Mântuitorul S-a Înălţat la Dumnezeu Tatăl şi că tot astfel, va veni la sfârşitul veacurilor, ca să judece pe toţi oamenii.
Sintagma «Înălţarea Domnului», ne arată lucrul pe care nu-l puteau înţelege cu agerime îngerii, anume, că Cel pe care-L întâmpină este Cel care S-a pogorât, şi este Dumnezeu, pentru că altfel, n-ar fi putut să Se întoarcă la ceruri! Deci, Dumnezeu S-a pierdut pentru noi, dar S-a întors acolo unde este adevăratul Lui loc, iar, cineva când se întoarce acasă, află odihnă deplină. În acest fel, Iisus Hristos Fiul, întorcându-Se în Împărăţia Tatălui, S-a odihnit! Aşa cum, la «Schimbarea la Faţă» a Domnului, nu Hristos Mântuitorul S-a schimbat, ci apostolii, ca să-I poată vedea slava Lui, pentru că Iisus Hristos era întotdeauna luminos, cu mult mai mult decât L-au văzut apostolii sus, pe Tabor! Aşadar, la fel şi acum, S-a Înălţat firea Sa omenească, veşmântul care ascundea strălucirea Dumnezeirii, pentru că într-un fel anume, omul cel căzut a ieşit din sfera pământească şi acum Se înălţa omul cel nou, Hristos cel veşnic, Dumnezeu-omul!
Slujba noastră de astăzi foloseşte această imagine pentru Înălţarea Domnului la cer, iar, îngerii strigă şi poruncesc cerurilor să-şi deschidă porţile. Adeseori, Sfinţii Părinţi vorbesc despre două, trei sau şapte ceruri, iar, aceasta se spune pentru a fi evidenţiată mai bine distanţa dintre pământ şi Dumnezeu, ca şi marea înălţime a Lui Dumnezeu! Nu este îndeajuns ca să spunem că ne desparte pe toţi un singur cer, pentru că mai multe ceruri ne arată măreţia Dumnezeirii, strălucirea şi postura impresionantă a Lui Dumnezeu. De asemenea, schimbarea cerurilor, ne arată desăvârşirea, cea mai înaltă măsură de îndumnezeire la care a ajuns omul şi care s-a realizat prin Înălţarea Domnului şi, apoi, prin primirea Sfântului Duh. Prin acest lucru, este mai mult decât important faptul că unii au împărţit cerurile în felul următor: cerul cel mai de jos, acela pe care îl vedem, al doilea cer este tăria, apoi al treilea cer, şi cu cât merge cineva mai sus, cu atât mai înalte sunt şi cerurile, şi îngerii care slujesc acolo cu sfinţenie! Prin Înălţare, Domnul ne poartă până dincolo de Învierea Sa, pe care a ridicat-o deasupra acestei stări de Înviere, a ridicat-o treptat prin toate cele nouă cete îngereşti, pentru că voia ca să le arate şi acelora, plini de uimire, Slava Lui de împărat al întregii creaţii şi Se ridica prin aceasta ca om peste ele! Desigur, prin aceasta, Domnul ne arată că Se ridică chiar ca om, ca să şadă pe tronul împărătesc peste toate (la dreapta Tatălui). Totodată, El Se înalţă din smerenia la care S-a coborât, dar înalţă cu Sine şi umanitatea Sa, fără să rupă legătura cu cei pe care vrea să-i facă fraţii Săi! Numai în acest fel, Domnul este desăvârşit şi ca Om, de Duhul în întregime, pentru că numai în felul acesta, îi face pe oameni să înţeleagă şi să trăiască starea Sa ridicată la această supremă Slavă şi bogăţie, pentru a le da putinţa să urce şi ei la slava de locatari ai Împărăţiei Sale!
Astfel, ucenicii Săi se vor putea umple de curajul, de înţelegerea şi de căldura propovăduirii Sale cu limbi de foc înaintea tuturor neamurilor! În fine, Inălţarea Domnului la cer s-a făcut, iarăşi, nu în faţa unui singur Apostol, ca să se poată spune că aceasta a putut fi iluzia subiectivă a aceluia, ci, înaintea tuturor Apostolilor, pentru că şi pe alţii i-a pregătit în vederea Înălţării Sale, deci, ea s-a săvârşit în faţa tuturor. Prin aceasta, umanitatea, în totalitatea ei, s-a convins din nou, că Cel ce S-a înălţat n-a fost un simplu om, ci Dumnezeu adevărat, dar totodată şi om îndumnezeit!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Preot Paroh, Ion FOTESCU, Parohia Roşiuţa, Motru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here